Panteonul din Roma (preț bilete, program și info)

Panteonul din Roma (il Pantheon) este unul dintre cele mai bine păstrate și mai impresionante monumente ale orașului antic. Este o clădire grandioasă, aflată chiar în centrul Romei, în apropiere de Piazza Navona și de Biserica Santa Maria sopra Minerva. 

Preț intrare și bilete la Pantheon

Din data de 3 iulie 2023, accesul în Panteonul din Roma se face doar pe baza biletelor de intrare.

Pentru anul 2024, prețul unui bilet de intrare cumpărat la fața locului este:

• adult: 5 EUR/pers.
• copii sub 18 ani: gratuit
• 18-25 ani: 3 EUR/pers.

Sfat: înainte de a te așeza la rând, verifică care este coada pentru plata cu cardul (de obicei aceasta este în dreapta, chiar acolo unde se intră în Pantheon) și care este coada pentru plata cu numerar (de obicei se află în stânga intrării).

Poți cumpăra bilete online de pe site-ul Musei Italiani.

Un alt tip de bilet este cel care costă 15 EUR/pers. (în funcție de zi și de oră, prețul poate fi redus la 8-9 Euro/pers.) și include ghidul audio oficial (disponibil în mai multe limbi), cu texte recitate de cunoscuți actori italieni și cu interpretarea muzicală a orchestrei Teatrului La Fenice din Veneția. Aceste bilete trebuie mai întâi ridicate de la Bazilica San Lorenzo in Lucina, aflată la o distanță de circa 10 minute de Pantheon.

În cazul în care ești adeptul tururilor cu ghid, există și această variantă. Prețul pentru ghidajul în limba engleză este destul de mare, dar câteodată și aici poți găsi reduceri de până la 40%.

În prima duminică a fiecărei luni, intrarea în Panteonul din Roma este gratuită.

Program Pantheon Roma

În anul 2024, Panteonul din Roma are următorul program de vizitare:

• luni-duminică, 09.00-19.00
• ultima intrare se face la ora 18.30
• casa de bilete închide la ora 18.00

Panteonul este închis în zilele de 25 decembrie și 1 ianuarie.

Panteonul din Roma este o biserică, așa că programul de vizitare poate varia în funcție de activitățile religioase. Slujbele au loc în fiecare sâmbătă și în ajunul sărbătorilor, la ora 17.00, precum și în fiecare duminică și de sărbători, la ora 10.30. În timpul slujbelor nu sunt permise vizitele turistice în Pantheon.

Accesul în Pantheon se face în ținuta adecvată intrării într-o biserică. Evită sa porți pantaloni scurți sau fuste scurte și ai grijă ca umerii să fie acoperiți.

Cum ajungi la Pantheon?

Pantheonul este situat în centrul orașului, în Piazza della Rotonda. Pentru a ajunge la Pantheon cu mijloacele de transport din Roma, poți folosi metroul sau autobuzul.

Stația de metrou cea mai apropiată este Barberini (linia A) și se află la aprox. 700m de Pantheon.

Dacă îți e mai comod să iei autobuzul, poți folosi liniile 30, 40, 62, 64, 81, 87 sau 492, coborând în stația Largo di Torre Argentina, la 400m de Pantheon.

Istoria Panteonului din Roma

Prima clădire construită pe acest loc a fost un templu, ridicat în anul 27 î.Hr. de Marcus Agrippa, ginerele, prietenul și generalul de încredere al împăratului Octavian Augustus. Agrippa a dedicat templul celor șapte divinități planetare și i-a dat numele de Pantheon (cuvânt care provine din limba greacă și înseamnă "al tuturor zeilor").

Cu peste 100 de ani mai târziu, în perioada 118-125 d.Hr., împăratul Hadrian a refăcut, după schițele proprii, templul lui Agrippa, care fusese parțial distrus de un incendiu. Hadrian a modificat poziția clădirii, întorcând-o cu 180 grade și construind în fața ei o mare piață. A păstrat însă vechea inscripție, pe care o poți vedea și astăzi pe fațadă: M. Agrippa L. F. Cos. Tertium fecit ("Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, consul pentru a treia oară, a construit asta").

Răspândirea creștinismului a însemnat abandonarea templului pe care, de-a lungul următoarelor secole, barbarii l-au jefuit de frumoasele decorațiuni din aur care îi împodobeau interiorul.

În anul 608, Pantheonul a fost donat papei Bonifaciu al IV-lea de către împăratul bizantin Foca. În 609, papa a transformat fostul templu roman în biserică creștină, dându-i numele de Santa Maria ad Martyres ("Sfânta Fecioară și toți martirii"). 28 de care cu moaște de martiri anonimi au fost transferate din catacombele din Roma sub altarul principal al nou-consacratei biserici, pentru a anula amintirea zeilor păgâni cărora le fusese dedicat inițial templul. Transformarea sa în biserică a fost probabil principalul motiv pentru care Pantheonul s-a conservat atât de bine.

Cupola Pantheonului

Cupola Pantheonului roman este o capodoperă arhitecturală și o minune a ingineriei antice. 

Cupola semisferică este realizată în întregime din beton și nu are o structură care să o susțină. Soluția împăratului Hadrian a fost ingenioasă: greutatea cupolei scade pe măsură ce crește înălțimea. Pe de-o parte, grosimea zidurilor scade de la 6m la bază la aproape 2m lângă deschizătura centrală. Pe de altă parte, la bază au fost amestecate cu betonul materiale mai grele (precum travertinul), iar spre vârf materiale mai ușoare (ca piatra ponce).

Până în anul 1960, cupola Pantheonului a fost cea mai impunătoare construcție din beton și cea mai mare cupolă fără susținere din lume construită vreodată.

Deschizătura circulară din mijlocul cupolei, de aproape 9m diametru, se numește oculus ("ochiul cupolei") și a fost un element esențial în planurile lui Hadrian. Oculus nu ajută doar la iluminarea interioară a construcției (fiind singura fereastră a Pantheonului), făcând și bolta mai ușoară, ci are și un înțeles simbolic, de iluminare spirituală și contemplare directă a cerului. În plus, funcționează și ca un ceas solar.

Cupola este decorată cu cinci rânduri de câte 28 de casete, a căror dimensiune scade odată cu înălțimea. Numărul 28 era considerat un simbol al perfecțiunii, din moment ce se obținea din suma numerelor de la 1 la 7 (7 fiind cifra perfectă în concepția antică).

Echilibrul și armonia arhitecturală a Pantheonului au făcut ca acesta să fie folosit drept model de marii arhitecți ai Renașterii pentru multe biserici și construcții din Italia și nu numai. 

Interiorul Pantheonului

Înainte de a intra în Pantheon, observă imensele uși din bronz – chiar dacă nu sunt cele originale, datează din antichitate, au o înălțime de 7m și fiecare cântărește 20 de tone. Sunt considerate cele mai mari porți antice din bronz care s-au păstrat până astăzi.

Podeaua Pantheonului are modele geometrice. Deși a fost restaurată în anul 1872, aspectul este cel original și cuprinde marmură de diferite culori, porfir și granit egiptean.

În interiorul Pantheonului se află mai multe capele, unele conținând mormintele regilor Vittorio Emanuele al II-lea (primul rege al Italiei unite) și Umberto I, dar și mormântul pictorului Rafael.

Prima capelă din partea dreaptă este cea a Bunei Vestiri, numită astfel după fresca lui Melozzo da Forlì, din sec. al XV-lea, aflată în centru. În stânga, un tablou îi reprezintă pe Sf. Laurențiu și pe Sf. Agnes, iar în dreapta se află pictura "Neîncrederea Sf. Toma", realizată în sec. al XVII-lea. Până în anul 1824 în această capelă, unde se găsea cristelnița, au avut loc botezurile copiilor.

Mormântul lui Vittorio Emanuele al II-lea este în capela centrală din partea dreaptă a Pantheonului. Regele a murit în anul 1878, din cauza unei pneumonii, la vârsta de doar 57 de ani. Deși făcea parte din familia Savoia și, conform tradiției, toți membrii acestei case dinastice erau îngropați în Bazilica Superga din Torino, s-a hotărât ca regele să fie înmormântat în Pantheon, în cadrul unei ceremonii funerare impresionante. O mare placă din bronz poartă inscripția Vittorio Emanuele II padre della patria ("tată al patriei"). Deasupra plăcii se află o acvilă din bronz, iar dedesubt, stema dinastiei de Savoia, care se sprijină pe două frunze de palmier. În trecut, atunci când se comemora ziua morții regelui, la mormântul său aveau loc ceremonii solemne, iar gaura din bolta Pantheonului se acoperea. În partea superioară, în fața monumentului, se află un lampadar luminat în onoarea regelui Vittorio Emanuele al III-lea, mort în anul 1947.

Următoarea capelă poartă numele de Madonna della Clemenza ("Fecioara Iertării"), după fresca din sec. al XV-lea care se află pe altar. Fresca, reprezentând-o pe Fecioară între Sf. Francisc și Sf. Ioan Botezătorul, se afla inițial în exteriorul Pantheonului, într-o nișă din portic. De acolo a fost mutată mai întâi în capela Bunei Vestiri, iar din 1837 în capela actuală. Pe peretele stâng al capelei, o placă de bronz amintește de refacerea altarului principal la dorința pape Clement al XI-lea. Pe peretele drept, un tablou pe pânză îl reprezintă pe împăratul bizantin Foca donând Pantheonul papei Bonifaciu al IV-lea.

În partea diametral opusă intrării în Pantheon, acolo unde în timpul romanilor trona imensa statuie a lui Jupiter, se află astăzi altarul principal al bazilicii, realizat în sec. al XVIII-lea pentru a înlocui un altar mai vechi, din perioada medievală. În spatele său, o absidă cu bolta decorată cu mozaic găzduiește copia din sec. al VII-lea a unei icoane bizantine a Fecioarei, despre care se crede că ar fi fost pictată de Sf. Apostol Luca. Corul din lemn datează de la mijlocul sec. al XIX-lea.

În stânga altarului principal se găsește statuia Sf. Rasio, iar la dreapta statuia Sf. Anastasie. Moaștele celor doi sfinți au fost găsite cu circa 40 de ani înainte de refacerea din sec. al XVIII-lea a altarului.

Cu ocazia aniversării a 1400 de ani de când Pantheonul a devenit biserică, au fost realizate câteva opere de artă modernă: un basorelief cu Via Crucis, un amvon și un altar din bronz.

Următoarea capelă este capela Crucifixului, care își ia numele de la crucifixul de lemn din sec. al XV-lea aflat deasupra altarului.

Întorcându-te de la altar către intrare, pe partea opusă monumentului lui Vittorio Emanuele al II-lea, se găsește mormântul fiului acestuia - regele Umberto I și al reginei Margareta de Savoia. Numele regelui este scris pe o placă din alabastru încadrată de statuile Bunătății și Generozității. Sarcofagul este din porfir și poartă însemnele regale. În anul 1926, mormântul regelui a fost deschis pentru a depune alături de el osemintele reginei Margareta, al cărei nume este scris în cadranul din partea de jos a peretelui.

În Pantheon au fost înmormântați nu doar regi, ci și unii dintre cei mai faimoși artiști italieni: pictorii Rafael Sanzio și Annibale Caracci, arhitectul Baldassare Peruzzi și muzicianul Arcangelo Corelli.

Înainte de a muri, Rafael și-a exprimat dorința de a fi îngropat în Pantheon. Rămășițele sale se găsesc într-un sarcofag antic, sub altarul Madonnei del Sasso ("Fecioara Pietrei"). Statuia, reprezentând-o pe Fecioara cu Pruncul în brațe, călcând cu piciorul stâng peste o piatră, a fost realizată de Lorenzetto, la cererea lui Rafael, pentru a-și decora propriul mormânt. Rafael a murit la data de 6 aprilie 1520, chiar în Vinerea Mare, la doar 37 de ani. Alesese în mod special pentru înmormântare acest loc din Patheon, pentru că acolo se proiectează prin oculus ultima rază de soare la sfârșitul zilei. În anul 1833, din cauza unor dubii că artistul ar fi cu adevărat înmormântat aici, mormântul a fost redeschis. Rămășițele sale au fost transferate atunci în sarcofagul roman din marmură, donat de papa Gregorio al XVI-lea, în interiorul căruia se află un altul de plumb care conține lada din lemn de pin ce păstrează osemintele pictorului. Pe sarcofagul din marmură a fost scris un epigraf în limba latină, atribuit cardinalului umanist Pietro Bembo: "Aici odihnește Rafael. Pe când acesta trăia, natura se temea să nu fie depășită de el. Acum că a murit, se teme să nu moară și ea odată cu el". 

Curiozități legate de Pantheonul din Roma

• De mai bine de 1400 de ani, Pantheonul este o biserică creștină (Bazilica Santa Maria ad Martyres), chiar dacă nimic din aspectul exterior nu te trimite cu gândul la acest lucru.
• Încă din vechime, locuitorii Romei i-au dat Pantheonului porecla de la Rotonda. De aici derivă chiar numele pieței în care se află monumentul.
• Ai remarcat șanțul care înconjoară Pantheonul? În tradiția locală este numit "șanțul diavolului". O legendă locală spune că ar fi fost făcut de diavolul înfuriat pe papa Bonifaciu al IV-lea, care a îndrăznit să creștineze templul dedicat zeilor păgâni, interzicându-i astfel accesul în interior. Într-o altă variantă, diavolul ar fi făcut o înțelegere cu Pietro Bailardo, un mag faimos în Roma, oferindu-i, în schimbul promisiunii sufletului, "Cartea Puterii", cel mai important manual de magie neagră. Regretând însă acest pact malefic, magul a folosit cunoștințele oferite de carte pentru a face un pelerinaj la Ierusalim, întorcându-se în aceeași zi la Roma. Cum la Pantheon îl aștepta chiar diavolul, pentru a-și revendica sufletul, Pietro s-a salvat refugiindu-se în templu și rugându-se (unele legende povestesc cum magul i-ar fi oferit diavolului patru nuci ca răsplată, în locul sufletului). Înfuriat pentru că a fost înșelat, diavolul a început să se rotească în jurul Pantheonului, săpând astfel un șanț cu copitele sale și dispărând în străfundurile pământului. În realitate, acest șanț a fost săpat cu ocazia lucrărilor din anul 1881, când Pantheonul a fost eliberat de diferite structuri medievale, lăsându-se la vedere nivelul inițial al bazei templului lui Agrippa.

• O altă legendă povestește că în ziua în care Pantheonul a fost transformat din templu păgân în biserică creștină, șapte demoni (exact numărul zeităților cărora le fusese dedicat templul) și-au luat zborul, fugind din interior. Unul dintre aceștia, încercând să scape prin acoperiș, ar fi aruncat în aer cu coarnele conul de piu aurit care se afla pe cupola Pantheonului, creând astfel deschizătura numită oculus. Conul ar fi căzut într-o piață din apropiere, iar de atunci piața a primit numele de Piazza della Pigna ("Piața Conului de pin"). Unii spun că acesta ar fi chiar marele con de pin din curtea Muzeelor Vaticanului.

• După unii istorici, proiectul Pantheonului ar fi fost început de faimosul arhitect Apolodor din Damasc (cel care a construit podul de peste Dunăre), care la moartea lui Traian a trecut în slujba lui Hadrian. De fapt Hadrian, pasionat și el de arhitectură, nu îl plăcea pe Apolodor, care îndrăznise să-i critice un proiect spunându-i că nu a înțeles nimic. Probabil că Hadrian nu a uitat această ofensă, căci a ordonat, câțiva ani mai târziu, decapitarea lui Apolodor.
• Geometria și echilibrul formelor Pantheonului sunt perfecte. Înălțimea cupolei este aceeași cu diametrul suprafeței circulare interioare (43m și 44 cm), astfel încât în interiorul său poate încăpea o sferă.
• Se spune că, pentru a susține structura Pantheonului, Hadrian ar fi pus să fie umplut cu pământ amestecat cu monede de aur. Atunci când construcția a fost gata, i-a chemat pe cetățenii romani să scoată pământul, permițându-le să păstreze monedele găsite. Setea de aur ar fi dus la golirea rapidă a interiorului.
• În Pantheon plouă, însă podeaua este concepută în așa fel încât sa nu permită apei de ploaie să se acumuleze la interior. Centrul este concav, laturile sunt puțin înclinate, iar apele sunt colectate prin intermediul a 22 de găuri într-un complex sistem de canale subterane.
• Pantheonul funcționează și ca un ceas solar. Razele soarelui intră prin oculus și se proiectează diferit, în funcție de fiecare moment din an. La miezul zilei, fasciculul de lumină este aliniat cu porțile Pantheonului. În timpul solstițiului de iarnă luminează partea cea mai înaltă a cupolei, iar în timpul solstițiului de vară luminează podeaua din fața intrării, proiecția fasciculului de lumină având același diametru ca și oculus. Pe data de 21 aprilie (data legendară a formării Romei, în anul 753 î.Hr.), la ora 12, razele de lumină încadrează perfect porțile. Se spune că, proiectând astfel construcția, împăratul Hadrian a vrut să aducă un omagiu măreției Romei.
• Bronzul cu care a fost construit uriașul baldachin baroc din Bazilica San Pietro din Vatican provine din acoperișul porticului Pantheonului. Din același bronz au fost realizate 80 de tunuri pentru Castel Sant'Angelo. Papa care a dat acest ordin a fost papa Urbano Barberini și de atunci a rămas până astăzi expresia "Ce nu au reușit să facă barbarii a reușit să facă Barberini".
• În aceeași epocă barocă, de-o parte și de alta a Pantheonului au fost ridicate două turnuri clopotniță. Locuitorii Romei nu au fost deloc încântați de contrastul dintre acestea și arhitectura clasică a clădirii, așa că le-au poreclit "urechi de măgar". Turnurile au fost dărâmate în anul 1883, în cadrul lucrărilor de restaurare a Pantheonului.
• Impresionat de frumusețea Pantheonului, Stendhal l-a numit "Cel mai frumos rest din antichitatea romană. Un templu care a suferit atât de puțin, încât astăzi ne apare așa cum trebuie să-l fi văzut romanii în vremurile lor".
• Se crede că fantomele își fac apariția din când în când în Pantheon. Fantoma regelui Umberto I, ucis la Monza în anul 1900, s-ar fi arătat de mai multe ori carabinierilor care păzeau mormântul, iar fantoma Fornarinei, iubita și modelul lui Rafael, ar veni să pună flori pe mormântul pictorului.
• În fiecare an, după slujba din ziua de Rusalii, pompierii din Roma aruncă prin oculus mii de petale roșii de trandafiri, pentru a aminti coborârea Sf. Duh asupra apostolilor la 50 de zile după Paște, sub forma limbilor de foc.
• Obeliscul situat în piața din fața monumentului, cu o înălțime de peste 6m, provine din Egipt și a fost realizat în timpul faraonului Ramses al II-lea. Domițian l-a adus la Roma și l-a folosit pentru a decora templul zeiței Isis. A fost așezat în Piazza della Rotonda, în fața Pantheonului, în anul 1711.