Vizită la Capela Sixtină din Vatican

Capela Sixtină (la Cappella Sistina) este cel mai vizitat obiectiv turistic din Vatican. Este o comoară artistică faimoasă în toată lumea pentru minunatele picturi ale lui Michelangelo.

Vizită la Capela Sixtină:

• Preț intrare și bilete Capela Sixtină
• Program de vizitare
• Unde este Capela Sixtină?
• Reguli de acces
• Informații despre Capela Sixtină:
  • Cine a construit Capela Sixtină?
  • Cine a pictat Capela Sixtină?
  • Pictura Capelei Sixtine
  • Curiozități legate de Capela Sixtină

Preț intrare și bilete Capela Sixtină

Capela Sixtină se află în interiorul Muzeelor Vaticanului. Ca atare, pentru a o vizita, ajunge să cumperi biletele normale de intrare la muzeu. Acestea au următorul preț:

• bilet adult: 20 EUR (+5 EUR taxă rezervare online)
• bilet copil 6-18 ani: 8 EUR (+5 EUR taxă rezervare online)
• copil sub 6 ani: gratuit

Pentru mai multe informații despre cum poți cumpăra bilete vezi articolul despre Muzeele Vaticanului.

Program de vizitare Capela Sixtină

Programul de vizitare a Capelei Sixtine coincide cu cel al Muzeelor Vaticanului.

În anul 2024, programul este următorul:

1 ianuarie-29 februarie 2024:

• luni-sâmbătă: 08.00-19.00 (ultima intrare la ora 17.00)

1 martie-31 decembrie 2024:

• luni-joi, 08.00-19.00 (ultima intrare la ora 17.00)
• vineri-sâmbătă: 08.00-20.00 (ultima intrare la ora 18.00)

Duminica muzeele sunt închise. Excepție face ultima duminică din lună, când accesul vizitatorilor este gratuit, iar programul de vizitare este 09.00-14.00 (ultima intrare la ora 12.30).

În unele zile, programul este prelungit până la ora 20.00 (ultima intrare la ora 18.00):

• 18, 25, 26, 27 și 28 martie 2024
• 2, 25, 29 și 30 aprilie 2024
• 2 mai 2024
• 12 și 13 august 2024
• 23 și 30 decembrie 2024

În zilele de 24 și 31 decembrie 2024 este program de vizitare redus, 08.00-15.00 (ultima intrare la ora 13.00).

Zilele în care Muzeele Vaticanului (deci și Capela Sixtină) sunt închise sunt următoarele:

• 1 și 6 ianuarie 2024
• 19 și 31 martie 2024
• 1 aprilie 2024
• 1 mai 2024
• 29 iunie 2024
• 14 și 15 august 2024
• 1 noiembrie 2024
• 25 și 26 decembrie 2024
• duminica (cu excepția ultimei duminici din lună și a zilelor de duminică menționate mai sus)

Unde este Capela Sixtină?

Capela Sixtină se află în Palatul Apostolic al Vaticanului (locul în care se găsește reședința oficială a papei) și este inclusă în parcursul de vizitare a Muzeelor Vaticanului, spre finalul acestuia.

Sfat: Atunci când faci vizita, ține cont de faptul că va trebui să ieși din muzeu cu 30 de minute înainte de ora oficială de închidere. Nu lăsa vizitarea Capelei Sixtine (care este în capătul cel mai îndepărtat) pe ultima jumătate de oră, pentru că este posibil să nu ți se mai permită accesul. Încearcă să ajungi la ea cu minim 45 de minute înainte de ora de închidere!

Reguli de acces

Regulile generale de acces în Capela Sixtină sunt aceleași cu cele de intrare în Muzeele Vaticanului.

În plus, în Capela Sixtină este interzis să faci fotografii (în capelă există supraveghetori) și este interzisă folosirea telefoanelor mobile.

Informații despre Capela Sixtină

Cine a construit Capela Sixtină?

Cel care a construit Capela Sixtină a fost papa Sixtus al IV-lea della Rovere. De fapt, la ordinul lui s-a restaurat, în anii 1477-1480, o capelă mai veche - Cappella Magna. După lucrările de refacere, capela a luat numele papei Sixtus: Capela Sixtină (Cappella Sistina).

Cine a pictat Capela Sixtina?

Deși Capela Sixtină este cunoscută în toată lumea pentru operele lui Michelangelo, el nu este singurul care a pictat-o. Pictura Capelei Sixtine s-a efectuat în etape, pe o durată de peste 50 de ani.

În perioada 1481-1482, după ce capela fusese restaurată, au fost pictați pereții. La ei au lucrat pictori cunoscuți ai epocii: Botticelli, Perugino, Ghirlandaio și Cosimo Rosselli, ajutați de diferiți colaboratori. În aceeași perioadă, bolta capelei a fost pictată cu stele de Pier Matteo d'Amelia.

La 15 august 1483 pictura Capelei Sixtine era terminată, iar papa Sixtus al IV-lea a consacrat capela, dedicând-o Înălțării Maicii Domnului.

O nouă etapă în pictarea Capelei Sixtine începe odată cu numirea ca papă a lui Iulius al II-lea della Rovere, nepotul lui Sixtus. 

În anul 1508, Iulius al II-lea hotărăște să refacă o parte din picturile deteriorate de lucrările de consolidare a capelei (afectată de reconstrucția, chiar lângă, a Bazilicii San Pietro) și îi dă această sarcină lui Michelangelo. Așa începe munca grea și chinuitoare a lui Michelangelo la pictarea Capelei Sixtine. Cei patru ani de temperaturi extreme și de pictat cu capul pe spate și vopseaua curgându-i în ochi, au însemnat pentru artist o continuă suferință fizică și psihică. 

În anul 1512, Michelangelo a terminat de pictat bolta și lunetele din partea superioară a încăperii, iar noua capelă a fost inaugurată cu o slujbă solemnă. Se spune că, după ce a terminat lucrarea, Michelangelo nu mai putea citi ceva decât dacă ridica textul deasupra capului.

În anul 1522, arhitrava ușii se prăbușește, distrugând picturile de secol XV, realizate pe peretele de intrare de Ghirlandaio și Signorelli. Acestea sunt înlocuite de copii fidele, realizate de pictorii Hendrik van den Broeck și Matteo da Lecce.

Peste 10 ani mai târziu, la sfârșitul anului 1533, un alt papă – Clement al VII-lea de Medici, îl însărcinează pe Michelangelo să modifice pictura Capelei Sixtine. Michelangelo începe lucrarea abia în anul 1536, în timpul papei Paul al III-lea și o va termina în anul 1541. Așa a apărut, pe peretele dinspre altar, faimoasa Judecată de Apoi. Pictarea acestui perete de vest a însemnat si distrugerea unora dintre scenele inițiale, pictate în sec. al XV-lea.

Pictura Capelei Sixtine a fost complet restaurată în perioada 1979-1999, când au fost eliminate și intervențiile făcute în ultimele secole asupra Judecății de Apoi a lui Michelangelo.

Pictura Capelei Sixtine

De jur-împrejur, partea inferioară a pereților (cu excepția peretelui de vest, unde este Judecata de Apoi), este pictată cu draperii decorative, multe dintre ele purtând stema familiei Della Rovere: un stejar reprezentat pe un scut, sub tiara papală și cheile încrucișate.

Pe peretele de nord (cum te uiți la Judecata de Apoi, în dreapta) apar scene din viața lui Hristos:

• Botezul lui Iisus, de Perugino
• Ispitirea lui Iisus, de Botticelli
• Vocația primilor apostoli, Petru și Andrei, de Ghirlandaio
• Discursul de pe munte, de Cosimo Rosselli
• Înmânarea cheilor, de Perugino
• Cina cea de taină, de Rosselli

Pe peretele de sud apar scene din viața lui Moise:

• Călătoria lui Moise în Egipt, de Perugino
• Episoade din viața lui Moise, de Botticelli
• Trecerea Mării Roșii, de Biagio di Antonio Tucci
• Înmânarea Tablelor Legii, de Cosimo Roselli
• Pedepsirea lui Korah, Dathan și Abiram, de Botticelli
• Testamentul și moartea lui Moise, de Luca Signorelli și Bartolomeo della Gatta

Pe peretele de intrare (cel dinspre est) sunt pictate episoadele finale din ciclurile prezente pe pereții de nord și de sud: Învierea lui Hristos și Disputa asupra corpului lui Moise. Primele scene din aceste cicluri, care în sec. al XV-lea fuseseră pictate pe peretele de vest, au fost distruse odată cu pictarea Judecății de Apoi.

În registrul de deasupra celor două cicluri iconografice, de-o parte și de alta a fiecărei ferestre, sunt pictate portrete de papi. Mai sus, în lunete, Michelangelo i-a pictat pe strămoșii lui Hristos.

Judecata de Apoi

Faimoasa scenă a Judecății de Apoi, pictată de Michelangelo în perioada 1536-1541, ocupă întregul perete de vest al Capelei Sixtine și cuprinde peste 400 de personaje.

Figura puternică și neîndurătoare (și cât se poate de necovențională pentru epoca respectivă) a lui Hristos domină întreaga compoziție. În stânga sa, Fecioara Maria își întoarce capul într-o atitudine de resemnare: vremea Judecății de Apoi a sosit și nimic nu se mai poate face.

În lunetele de deasupra, grupuri de îngeri duc în zbor simbolurile Patimilor: spre stânga crucea, zarurile cu care soldații romani au tras la sorți cămașa lui Hristos și coroana de spini; spre dreapta stâlpul biciuirii, lancea cu buretele îmbibat în oțet și scara pe care a fost coborât de pe cruce.

În jurul lui Iisus sunt cete de sfinți, apostoli și patriarhi - unii ușor de recunoscut după simbolurile pe care le poartă. La picioarele sale și ale Fecioarei stau Sf. Laurențiu cu grătarul pe care a fost ars și Sf. Bartolomeu care ține în mână propria piele (în care Michelangelo și-a pictat autoportretul). Spre dreapta este reprezentat Sf. Petru cu cele două chei și, mai spre muchia peretelui, sunt reprezentați Sf. Ecaterina de Alexandria cu roata pe care a fost trasă și Sf. Sebastian care ține săgețile cu care a fost omorât.

Mai jos, îngerii Apocalipsei sună din trâmbițe pentru a anunța învierea morților. Spre stânga, cei ridicați din morminte se înalță spre cer. Spre dreapta, îngeri și demoni îi aruncă pe cei păcătoși în infern. Alți condamnați sunt aduși de barca lui Charon.

Tavanul Capelei Sixtine

Tavanul Capelei Sixtine cuprinde nouă tablouri centrale, cu peste 300 de personaje. Tablourile prezintă episoade din Geneză, grupate câte trei, după originea universului, originea omului și originea răului:

• Separarea luminii de întuneric, Crearea astrelor și a plantelor, Despărțirea pământului de ape
• Crearea lui Adam și a Evei, Păcatul originar, Izgonirea din Paradis
• Jertfa lui Noe, Potopul, Beția lui Noe

Fiecare tablou central este încadrat de patru nuduri masculine care susțin medalioane cu scene din Cartea Regilor. Aceste personaje nude sunt cunoscute în istoria artei sub denumirea de ignudi, așa cum le numea chiar Michelangelo. 

Pe lateral, în spațiile dintre timpanele triunghiulare, apar, reprezentați pe tron, cinci sibile și șapte profeți (primii care au anunțat venirea lui Hristos). Numele lor este scris în plăcuțele de dedesubt. Profeții care sunt pictați pe laturile scurte sunt Iona (deasupra peretelui cu Judecata de Apoi) și Zaharia (în partea opusă).

În cele opt timpane triunghiulare, ca și în lunetele de pe pereții de nord și de sud, apar Înaintemergătorii lui Hristos.

În tablourile triunghiulare din colțurile tavanului sunt reprezentate episoade din salvarea poporului lui Israel.

Curiozități legate de Capela Sixtină

Iată și câteva curiozități cu privire la Capela Sixtină:

• Michelangelo nu a vrut niciodată să picteze Capela Sixtină. Era pasionat de sculptură și nu se considera pictor, iar munca istovitoare la tavanul capelei nu a făcut decât să îi consume din prețiosul timp pe care voia să-l dedice sculpturii.
• Pentru a picta bolta Capelei Sixtine, Michelangelo a trebuit să proiecteze și să construiască un sistem inovativ de schele.
• Timp de 4 ani, cât a lucrat la tavanul Capelei Sixtine, Michelangelo nu a lăsat pe nimeni să-i vadă munca – nici măcar pe papă. Se spune că Rafael, care lucra în același timp la pictarea camerelor din Palatul Vaticanului, ar fi furat într-o noapte cheile capelei și ar fi intrat pe ascuns pentru a vedea frescele.
• Conform unei teorii relativ recente, poziția lui Dumnezeu și a îngerilor din jurul său din scena Crearea lui Adam ar reprezenta creierul uman, ca simbol al inteligenței și al forței creatoare transmise omului de către divinitate.
• În anul 1522, la doar 10 ani de la pictarea Genezei pe bolta Capelei Sixtine, papa Adrian al VI-lea a dorit îndepărtarea frescelor, întrucât le considera vulgare. A murit însă în anul 1523, înainte ca distrugerea picturii să aibă loc.
• În anii 1560, papa Pius al IV-lea a ordonat acoperirea părților intime ale personajelor din Judecata de Apoi, considerate obscene. Cenzurarea picturilor lui Michelangelo a continuat și în secolele următoare. Abia restaurarea din anii 1979-1999 a eliminat intervențiile târzii, păstrându-se însă cele din sec. al XVI-lea, ca mărturie a Contrareformei.
• Din anul 1870, în Capela Sixtină are loc conclavul pentru alegerea unui nou papă.
• Ușa din partea de jos a Judecății de Apoi, spre stânga, duce la așa-numita Camera lacrimatoria. Este locul în care cardinalul care a fost ales papă intră pentru a-și schimba hainele. În cameră sunt pregătite trei robe, trei perechi de pantofi și trei tichii de mărimi diferite, o cruce de pus la gât și un inel. Camera poartă acest nume pentru că de obicei noul papă, emoționat de greutatea îndatoririlor sale, varsă lacrimi.