Domul din Torino (Catedrala Sf. Ioan Botezătorul)

Catedrala sau Domul din Torino (la Cattedrale di San Giovanni Battista) este cea mai importantă biserică catolică din oraș. Este situată în Piazza San Giovanni și este dedicată Sf. Ioan Botezătorului, care este și patronul orașului.

Domul este unul dintre cele două monumente (și singura biserică) care s-au mai păstrat în Torino din perioada renascentistă, al doilea fiind palatul Scaglia di Verrua.

Bilete și program de vizitare

Intrarea în Catedrala din Torino este gratuită, iar programul de vizitare este:

• luni-vineri: 10.00-12.30, 16.00-19.00
• sâmbătă: 09.00-13.00, 15.00-19.30
• duminică: 08.00-13.00, 15.00-19.30

Istoria Domului

Construcția catedralei a început în anul 1491, din dorința familiei de Savoia și a episcopului Domenico della Rovere, care își dorea o biserică monumentală - o adevărată catedrală a orașului.

Pe acest loc existaseră în vechime trei biserici paleocreștine, una dintre ele fiind dedicată Sf. Ioan Botezătorul. Catedrala, la care au lucrat meșteri veniți din Toscana, a fost terminată în anul 1498 (an care apare, cu cifre romane, și în inscripția de pe fațadă) și consacrată în 1505. 

Turnul clopotniță, aflat în partea stângă a Domului, a fost construit mai devreme, în anii 1468-1470, fiind dedicat Sf. Andrei.

În sec. al XVII-lea, Domul suferă transformări. În 1578 Giulgiul fusese adus la Torino, iar catedrala trebuia să fie un loc demn pentru a adăposti o asemenea relicvă prețioasă. În acest scop s-a hotărât construcția, în spatele corului, a unei capele conectate cu Palatul Real. Cel care a definitivat proiectul a fost Guarino Guarini, preot, arhitect și matematician. Guarini a lucrat și la Bisericile San Lorenzo și Consolata, a căror vizită este unul dintre lucrurile pe care le poți face gratuit în Torino.

Terminată la sfârșitul sec. al XVII-lea, Capela Giulgiului (la Cappella della Sindone) este considerată astăzi o capodoperă a barocului.

În sec. al XVIII-lea, se aduc modificări clopotniței. Arhitectul Filippo Juvarra, cel care lucrase și la Palatul Regal, aflat în imediata apropiere, înalță turnul cu 12m.

Ultima etapă importantă în istoria Catedralei a fost, din păcate, dramatică. În noaptea de 11 aprilie 1997, un scurtcircuit a provocat un incendiu în interiorul capelei lui Guarini. Pompierii au reușit să salveze caseta în care se păstra Giulgiul, aflată în acel moment în corul bisericii, în exteriorul capelei, însă capela și Domul au fost grav afectate.

A urmat o lungă perioadă de restaurare, cu ocazia căreia s-au găsit, sub catedrală, și rămășițele bisericilor paleocreștine. Capela Giulgiului a fost redeschisă publicului în anul 2018, la 21 de ani de la incendiu.

Vizită la Catedrala din Torino

La ce ar trebui să fii atent atunci când vizitezi Domul din Torino? În primul rând, uită-te la clopotnița de lângă. Vei remarca faptul că turnul este realizat în două stiluri diferite, caracteristice celor două epoci în care a fost construit, respectiv modificat: renascentist, construit din cărămidă, în cea mai mare măsură și baroc, din piatră, în ultima parte, cea înălțată de Juvarra în anii 1720-1722.

Deplasează-te apoi spre stânga sau spre drepta față de catedrală, astfel încât să nu te afli chiar în fața ei. În acest fel, uitându-te spre acoperișul bisericii, vei putea observa atât cupola Capelei Giulgiului (care se vede și din piață), cât și cupola Domului, care este mai puțin înaltă și este pusă în umbră de cea dintâi.

Observă fațada renascentistă, din marmură, în care se deschid trei portaluri sculptate. Deasupra portalului principal se află o inscripție (DO > RVVERE > CAR > S > CLE) – se referă la Domenico della Rovere, episcopul care a dorit construcția catedralei și care era și cardinal titular al Bisericii San Clemente din Roma.

Interiorul este simplu, cu câte șapte capele care se deschid din fiecare navă laterală. Mai importantă este cea de-a doua capelă din partea dreaptă, dedicată Sf. Orso, Crispino și Crispiniano, în care se află singura lucrare care se mai păstrează din perioada de început a catedralei. Este vorba despre altarul poliptic comandat de Breasla Cizmarilor lui Giovanni Martino Spanzotti și Defendente Ferrari (pictori din Piemonte) și terminat probabil în anul 1504. Pe panoul central este reprezentată Fecioara care alăptează, iar de jur-împrejur, în capelă, sunt cele 18 panouri demontate ale altarului, care descriu viața și martiriul sfinților cărora le este dedicată capela. Nu întâmplător, acești sfinți erau și protectorii Breslei Cizmarilor.

Mută-ți acum privirea către altarul principal. Catedra episcopală a fost realizată în anul 2004, din bronz, de artistul Mario Rudelli. În spatele altarului, dincolo de geam, poți vedea Capela Giulgiului – cea construită în sec. al XVII-lea pentru a găzdui Giulgiul din Torino. Înainte, accesul la ea se făcea pe două scări de marmură neagră. Astăzi, capela se poate vizita doar în cadrul parcursului vizitei la Muzeele Regale, fiind parte componentă a palatului.

Îndreaptă-te apoi spre ultima capelă din nava stângă. În partea superioară se află impunătoarea Tribună Regală, construită în 1583 de Carlo Emanuele I și refăcută în a doua jumătate a sec. XVIII-lea. Era tribuna din care asistau la slujbe regii și familiile lor.

Sub această tribună, într-o carcasă din aluminiu și sticlă antiglonț, este adăpostit încă din anul 1998 Giulgiul din Torino. Giulgiul este așezat în poziție orizontală și în atmosferă controlată, astfel încât să fie protejat de lumină și de agenți atmosferici.

Giulgiul este foarte rar expus. Ultima dată s-a întâmplat pe 11 aprilie 2020, la începutul epidemiei de COVID-19, pentru a simboliza apropierea Bisericii față de credincioșii săi.

Dacă îți întorci privirea către ușa de la intrare vei descoperi o copie după Cina cea de taină a lui Da Vinci, aflată în fosta sală de mese a Bisericii Santa Maria delle Grazie din Milano. Pictura (una dintre cele mai importante copii păstrate până astăzi) a fost realizată în anul 1827, la comanda regelui Carlo Alberto, de către Luigi Cagna și donată bisericii în anul 1835. Tabloul, pictat în ulei pe lemn, cântărește mai mult de 900 kg, iar peretele opus altarului era singurul loc capabil să susțină o asemenea greutate.

O ciudățenie a Catedralei din Torino este și meridianul aflat pe latura dreaptă a bisericii. Datând de la sfârșitul sec. al XVIII-lea, acesta nu avea rolul de a indica ora, ci...semnul zodiacal caracteristic perioadei respective.

Muzeul Diecezan din Torino

Lucrările de restaurare de după incendiul din 1997 au scos la lumină, sub biserica principală, resturile bisericilor primitive din sec. IV-VII. S-a înființat astfel, sub catedrală, Muzeul Diecezan din Torino, care găzduiește exponate arheologice, istorice și artistice.

Din sec. al XVI-lea până la începutul sec. al XIX-lea, înainte de construcția criptelor de la Basilica Superga, în acest loc se aflau mormintele arhiepiscopilor, ale membrilor familiei Savoia și ale celor mai importanți oameni din Torino.

Intrarea în Muzeul Diecezan se află în Piazza San Giovanni, pe latura dreaptă a Domului.

Partea subterană este conectată cu turnul de lângă Dom printr-o galerie. Astfel, poți urca cele 210 trepte până în clopotniță, la înălțimea de 43m, de unde se poate admira panorama orașului. Înălțimea totală a turnului este de 62m.

Intrarea la Muzeul Diecezan și turnul clopotniță este gratuită pentru posesorii de Torino+Piemonte Card.

Prețul normal al biletelor este:

• muzeu: 5 EUR/adult; 3,5 EUR/copil 7-18 ani și pers. peste 65 ani; gratuit copil sub 7 ani
• urcare în turn: 4 EUR/adult; 3 EUR/copil 7-18 ani și pers. peste 65 ani; gratuit copil sub 7 ani
• muzeu și urcare în turn: 7 EUR/adult; 5 EUR/copil 7-18 ani și pers. peste 65 ani; gratuit copil sub 7 ani

Orar de vizită turn clopotniță:

• sâmbătă-duminică, 11.00-17.00 (ultima urcare la ora 16.30)

Accesul la turnul Domului din Torino se face prin Muzeul Diecezan.

Începând cu 6 aprilie 2023 Muzeul Diecezan va fi închis pentru restaurare. Turnul clopotniță se va putea vizita, iar intrarea se va face direct de la baza turnului.