1. Home
2. Veneto
3. Vicenza

Teatrul Olimpic din Vicenza

Teatrul Olimpic din Vicenza, proiectat de arhitectul Andreea Palladio și construit în anul 1583, este cel mai vechi teatru acoperit din Europa care încă funcționează. Alături de alte obiective turistice din Vicenza și de vilele lui Palladio din regiunea Veneto, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Goethe, care a vizitat teatrul în anul 1786, a scris în cartea sa, "Călătorie în Italia": "Teatrul Olimpic este un teatru din alte timpuri, realizat în proporții mici și de o frumusețe de nedescris".

Bilete

Biletele pentru vizitarea Teatrului Olimpic din Vicenza au următoarele prețuri:

• adult: 12 EUR
• studenți sub 25 de ani: 9 EUR
• copii sub 17 ani: gratuit

Program

Teatrul Olimpic se găsește în Piazza Matteotti, la un capăt al principalei străzi care traversează centrul istoric și care poartă numele arhitectului Palladio.

Programul pentru vizita teatrului este următorul:

2 ianuarie-30 iunie 2026 și 1 septembrie-30 decembrie 2026:

• luni: închis
• marți-duminică: 09:00-17:00

Pe 25 și 26 aprilie 2026, teatrul va fi deschis între orele 09:00 și 15:30.

1 iulie-31 august 2026:

• luni: închis
• marți-duminică: 10:00-18:00

Ultima intrare se face cu 30 de minute înainte de închidere.

Teatrul este închis pe 25 decembrie și 1 ianuarie.

Istoria teatrului

Teatrul Olimpic a fost ultima, și probabil cea mai interesantă operă a lui Andrea Palladio. Arhitectul, originar din Padova, a lăsat o puternică amprentă asupra arhitecturii din Vicenza, unde se află nu mai puțin de 23 de monumente proiectate de el. 

În luna februarie a anului 1580, pe când avea 72 de ani, Palladio a fost însărcinat de asociația culturală Accademia Olimpica (printre ai cărei fondatori se număra) să realizeze un teatru, în interiorul unui complex ce data din perioada medievală. Era o inițiativă unică, apărută într-o epocă în care spectacolele de teatru se țineau în diferite locuri, dar nu exista niciun teatru care să aibă un sediu propriu și permanent.

Pentru proiectul său, Palladio s-a inspirat din exemplul teatrelor romane antice. A murit însă la trei luni după ce l-a terminat, în august 1580, și nu a mai apucat să-l vadă construit. Munca sa a fost continuată de unul dintre fiii săi - Silla -, care a terminat lucrările în anul 1583. Scena din lemn, cu jocuri de perspectivă, pentru care Palladio nu lăsase schițe, a fost realizată de arhitectul Vicenzo Scamozzi, un fost elev al său (care a proiectat și Procuratie Nuove din Piața San Marco din Veneția). Tot el a construit și cele două anticamere - Odeo și Antiodeo. Câțiva ani mai târziu, va construi la Sabbioneta, pe lângă Mantova, un alt teatru, mai mic (Teatro all'Antica) - primul din istoria modernă pentru care s-a construit special și o clădire.

Inaugurarea Teatrului Olimpic din Vicenza a avut loc în anul 1585, cu tragedia antică "Oedip Rege", a lui Sofocle. Spectatorii au fost impresionați: prin deschiderile avanscenei se zăreau, în fundal, cele șapte străzi ale orașului Teba, realizate cu ajutorul unor structuri din lemn și cu ingenioase jocuri de lumină și de perspectivă. Decorul, care semăna mai curând cu arhitectura unui oraș italian din epoca Renașterii decât cu cea a unui oraș grecesc antic, a devenit permanent și se păstrează și astăzi. 

Faima noului teatru a ajuns mai întâi la Veneția și de acolo s-a răspândit în întreaga Italie, entuziasmată de reînvierea artei clasice. Mai târziu, din cauza cenzurii impuse de Contrareformă, teatrul s-a transformat într-un simplu loc de protocol. Reprezentațiile teatrale s-au reluat, ocazional, abia în sec. al XIX-lea și mai târziu, în formă permanentă, după Cel de-Al Doilea Război Mondial.

Teatrul Olimpic din Vicenza a apărut în mai multe filme, printre cele mai cunoscute numărându-se Ripley's Game și Casanova.

Teatrul, cu o capacitate de circa 400 de locuri și cu o acustică remarcabilă, se poate vizita pe toată durata anului, dar găzduiește spectacole doar în lunile mai și iunie (muzică clasică) și în septembrie (teatru). Pentru a-l proteja, nu a fost dotat nici cu instalație de încălzire, nici cu aer condiționat.

Vizită la Teatrul Olimpic

Începem vizita Teatrului Olimpic din Vicenza cu cele două camere - Odeo și Antiodeo. 

Antiodeo (vestibulul) este decorat în partea superioară cu panouri monocrome ce reprezintă "Cele mai nobile acțiuni ale Academiei". Acestea au fost realizate în anul 1596, de Alessandro Maganza.

Odeo era sala destinată reuniunilor membrilor Academiei Olimpice - reuniuni care continuă să se țină și în prezent, la peste 440 de ani de la construcția teatrului. Frescele de pe pereți, în nuanțe de galben ocru, au fost realizate de Francesco Maffei în perioada 1647-1648. Pictate în culori vegetale, acestea au fost afectate de inundațiile din anul 1962 și de umiditatea cauzată de apropierea râurilor. În partea de jos sunt reprezentați zei ai Olimpului care simbolizează planetele cunoscute în acea epocă. În partea superioară sunt plăci comemorative și alegorii ale lunilor anului și ale semnelor zodiacale aferente.

Intrând în sala teatrului, te poți așeza pe gradenele din lemn, care sunt cele originale, din sec. al XVI-lea. Teatrul este alcătuit din trei părți: cavea, orchestra și scena.

Cavea este partea destinată publicului, în care se află cele 13 gradene. În teatrul roman, ea avea o formă semicirculară dar, în cazul de față, Palladio a trebuit să o adapteze unui spațiu deja existent, așa că i-a dat o formă semieliptică. 

De jur-împrejur, deasupra gradenelor, se află o colonadă cu statui. La prima vedere par a fi luptători romani, dar în realitate reprezintă membri ai Academiei Olimpice care au fost implicați în construirea Teatrului Olimpic. Printre ei, în partea centrală a colonadei, apare și arhitectul Andrea Palladio.

În sec. al XIX-lea, tavanul a fost pictat cu imaginea cerului cu nori, ca o trimitere la faptul că teatrele romane erau în aer liber. 

Scena, alcătuită din avanscenă și scena fixă din spatele său, este și ea originală.

Avanscena impunătoare, în stil renascentist, este inspirată de forma arcurilor de triumf și este construită din zidărie de cărămizi acoperită cu tencuială. Deasupra arcului central este scris motto-ul în limba latină al Academiei Olimpice: "Pe fundamentele virtuților și ale geniului olimpic, Academia a ridicat acest teatru". 

În nișe sunt statui ce reprezintă membri ai Academiei. Se pare că figura cu barbă din cea de-a doua nișă din dreapta din registrul central l-ar reprezenta chiar pe Palladio. 

Basoreliefurile din registrul superior înfățișează cele douăsprezece munci ale lui Hercule. Eroul, care întrupa omul care prin virtute dobândește gloria, era simbol al Academiei. Panoul central, încadrat de două reliefuri ale Faimei, cu trâmbițe, reprezintă stadionul pe care se desfășura cursa carelor de luptă în timpul Jocurilor Olimpice. Deasupra sunt cuvintele din Eneida lui Virgiliu: Hoc opus, hic labor est ("Aici e greul, aceasta e truda cea mare."), iar dedesubt este stema orașului Vicenza.

În spatele avanscenei este scena fixă, cu decorurile originale din lemn, construite de Vicenzo Scamozzi pentru spectacolul inaugural din anul 1585. Acestea reprezintă cele șapte străzi din Teba (orașul antic în care avea loc acțiunea piesei). De fapt, poți vedea doar cinci - pe celelalte două le vei zări doar dacă te muți dintr-o parte în cealaltă a teatrului. Scena folosește jocuri de perspective. De exemplu, strada centrală, numită Via Reggia, are doar 12 metri, dar pare mai lungă. În plus, pentru a accentua iluzia optică, Scamozzi a folosit la prima reprezentație lămpi și persoane de diferite dimensiuni.

De-a lungul istoriei teatrului, scena a fost demontată o singură dată, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci, decorurile au fost ascunse sub Basilica Palladiana, pentru a le proteja de bombardamente.