1. Home
2. Veneto
3. Vicenza

17 obiective turistice de vizitat în Vicenza

Nu se poate vorbi despre obiectivele turistice din Vicenza fără a menționa numele lui Andrea Palladio, cel mai influent arhitect al sec. al XVI-lea. Acesta a redefinit conceptul de arhitectură clasică și a influențat generații întregi de arhitecți. Stilul său elegant, numit "palladian", a ajuns până în Marea Britanie și America.

Născut în Padova, Palladio a primit sarcina de a proiecta mai multe clădiri din Vicenza, ceea ce a schimbat fundamental aspectul orașului. Numeroasele sale vile și palate constituie astăzi motivul pentru care Vicenza a fost introdusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Celor 23 de clădiri din oraș proiectate de Palladio li se adaugă 24 de vile ridicate în împrejurimi, în diferite locuri din regiunea Veneto.

Cum să vizitezi Vicenza?

Centrul istoric din Vicenza este destul de mic și concentrează majoritatea obiectivelor turistice, la care poți ajunge ușor pe jos. Pe cele mai importante le poți vedea într-o singură zi, dar dacă vrei să vizitezi și vilele din jur, vei avea nevoie de mai multe zile.

Dacă ești adeptul activităților organizate, există posibilitatea de a rezerva un tur ghidat.

Pentru a vedea muzeele, poți folosi și Vicenza Card, care are două opțiuni:

• Vicenza Gold Card (costă 22 EUR, este valabil timp de 12 zile din momentul emiterii și permite accesul la 11 atracții turistice: Teatrul Olimpic, Muzeul Civic de la Palazzo Chiericati, Biserica Santa Corona, Muzeul de Istorie Naturală și Arheologie, Muzeul Mișcării Risorgimento și al Rezistenței, Gallerie d'Italia - Palazzo Leoni Montanari, Muzeul Diecezan, Muzeul Palladio, Basilica Palladiana (cu excepția expozițiilor), Muzeul Bijuteriilor și Galeriile din Palazzo Thiene 
• Vicenza Silver Card (costă 16 EUR, este valabil timp de 8 zile din momentul emiterii și îți dă acces la 4 obiective turistice la alegere din lista de mai sus)

Îți recomandăm ca în pauzele "culinare" să nu ocolești principalele produse și feluri de mâncare pentru care este cunoscută Vicenza: baccalà alla vicentina (o mâncare din cod), bigoli con l'anatra (paste bigoli cu ragù de rață), sopressa vicentina (un salam din carne de porc condimentată, care are certificarea DOP - "Denumire de origine protejată") și brânza de Asiago DOP (o brânză de vacă, produsă în podișul Asiago, de la nord de oraș). În cazul în care călătorești primăvara, caută cireșele de Marostica.

Spre deosebire de faimosul baccalà mantecato din Veneția, care este o pastă obținută din cod, mâncată de obicei ca aperitiv, "codul în stil vicentin" este o mâncare făcută din cod uscat, ceapă, lapte și sardine, care se mănâncă ca fel principal, alături de mămăligă.

Obiective turistice din Vicenza

1. Corso Palladio

Corso Andrea Palladio este principala arteră comercială care traversează centrul istoric al Vicenzei. Se întinde între Piazza Castello și Piazza Matteotti și este mărginită de magazine, restaurante, cafenele, biserici, palate gotice venețiene și multe clădiri clasiciste proiectate de Palladio, în onoarea căruia a fost numită strada.

La capătul de vest (cel dinspre gară) se află Piazza Castello, cunoscută pe vremuri și ca Piazza dei Buoi ("Piața Boilor"), pentru că acolo se ținea târgul. Turnul care o domină este Torrione di Porta Castello. A fost construit inițial în sec. al XII-lea, apoi demolat și reconstruit în anul 1343. Era perioada în care puterea și planurile de exapansiune ale familiei nobiliare Carrara din Padova creșteau tot mai mult, așa că locuitorii Vicenzei au apelat la protecția familiei Scala din Verona. Aceasta a transformat turnul într-o adevărată fortăreață, înconjurată de un șanț de apărare. Partea superioară a turnului a dobândit forma de astăzi la sfârșitul sec. al XIV-lea, în timpul dominației ducilor din familia Visconti din Milano. În timp, castelul a dispărut, păstrându-se doar turnul.

Astăzi, Torrione di Porta Castello este gestionat de Fundația Coppola, care organizează în interior expoziții de artă. Din vârful turnului poți admira panorama Vicenzei.

Corso Palladio se termină în celălalt capăt, spre est, la Piazza Matteotti, unde se află Teatrul Olimpic din Vicenza.

2. Piazza dei Signori

Eleganta Piazza dei Signori, înconjurată de clădiri istorice, marchează centrul orașului și se suprapune peste spațiul în care se afla în antichitate forul roman. Rămâne și astăzi principalul loc de întâlnire al locuitorilor din Vicenza. Cele mai multe străzi din jurul său nu se numesc via (cuvântul italian pentru "stradă"), ci contrà.

Denumirea de Piazza dei Signori s-ar traduce prin "Piața Domnilor" sau "Piața Nobililor" și face referire la faptul că în trecut, reprezentanții stăpânirii, desemnați de Republica Venețiană, își aveau reședințele în palatele din piață.

Prima clădire care îți va atrage atenția va fi probabil cea cunoscută sub numele de Basilica Palladiana. Este o construcție impunătoare, de factură gotică, refăcută de Palladio în sec. al XVI-lea.

Lângă ea se află Torre Bissara - un turn de apărare construit în sec. al XII-lea, numit și Torre di Piazza ("Turnul din Piață"). La jumătatea sec. al XV-lea a fost înălțat până la 82m, iar astăzi se numără printre cele mai înalte clădiri din oraș. În anul 1378, pe fațada turnului a fost instalat un ceas care indică, pe lângă ore, și fazele lunii.

În fața Bazilicii este Loggia del Capitaniato, construită tot de Palladio (dar neterminată) - astăzi loc de întâlnire al Consiliului Municipal. 

Lângă aceasta se află Palazzo del Monte di Pietà, care încorporează în partea sa centrală Biserica San Vicenzo ("Sf. Vicențiu"). Instituția Monte di Pietà a fost înființată în anul 1486 și avea rolul de a combate cămătăria din oraș, oferind celor săraci împrumuturi în condiții favorabile. 

Într-o parte a pieței, se înalță două coloane din marmură albă, care poate te vor trimite cu gândul la coloanele din mult mai faimoasă Piazza San Marco. Una dintre ele a fost finalizată în anul 1473 și are în vârf leul Sfântului Marcu - simbol al dominație Veneției, care își impusese stăpânirea asupra Vicenzei încă din anul 1404. Cea de-a doua datează din anul 1640 și are în vârf statuia Mântuitorului.

3. Basilica Palladiana

În ciuda numelui pe care îl poartă, Basilica Palladiana ("Bazilica lui Palladio") nu este un edificiu religios. Numele de basilica se referă mai curând la Roma antică, în care bazilica era un loc pentru adunări și discuții despre politică sau afaceri.

Clădirea inițială a fost construită pe la jumătatea sec. al XV-lea, în stil gotic și avea funcția de tribunal, numindu-se Palazzo della Ragione (un alt Palazzo della Ragione faimos se numără printre obiectivele turistice din Padova). La parter se găseau magazine destinate nobililor (astăzi vei găsi în principal magazine de bijuterii).

Un secol mai târziu, autoritățile au decis să refacă clădirea, așa că au organizat un concurs. În anul 1549, a fost aprobat definitiv proiectul lui Palladio, chiar dacă pe atunci arhitectul nu era foarte cunoscut.

Refacerea edificiului a durat mult timp și a necesitat multe resurse. Palladio a încorporat în clădirea gotică o elegantă logie exterioară, pe două niveluri, schimbându-i total aspectul. Soluția sa ingenioasă se bazează pe serliana (de la numele arhitectului Sebastiano Serlio), o structură alcătuită dintr-un arc mai mare, flancat de două deschideri rectangulare mai mici - care se repetă de jur-împrejurul clădirii.

În prezent, la parterul Bazilicii sunt magazine și baruri, iar la etaj se organizează expoziții. Îți recomandăm să nu ratezi terasa panoramică, de unde ai o frumoasă vedere spre oraș.

În spatele Bazilicii, pe partea opusă față de Piazza dei Signori, se găsește o altă piață, numită Piazza delle Erbe pentru că în trecut se ținea acolo târgul de fructe și legume. Pe lângă baruri și restaurante, în piață se află și un turn de apărare medieval - Torre del Girone, a cărui denumire a fost schimbată atunci când a devenit închisoare în Torre del Tormento ("Turnul Torturii").

4. Muzeul Bijuteriilor

Muzeul Bijuteriilor (Museo del Gioiello) - primul din Italia și unul dintre puținele muzee din lume cu această temă - se află în Basilica Palladiana, la parter, și ilustrează lunga tradiție pe care o are Vicenza în crearea bijuteriilor. 

5. Loggia del Capitaniato

Loggia del Capitaniato (numită și Palazzo del Capitaniato), aflată vizavi de Basilica Palladiana, este o altă clădire proiectată de Palladio și construită în anii 1571-1572. În trecut, era sediul reprezentantului militar al Veneției, numit capitanio. Astăzi, în sala de la etaj au loc întâlnirile Consiliului Municipal din Vicenza.

Palatul nu a fost finalizat. Din cele șapte arcade prevăzute, au fost construite doar trei (celelalte ar fi trebuit să continue spre stânga). Din tencuiala care acoperea coloanele, se mai păstrează urme în partea de sus, la baza capitelurilor.

Latura dinspre strada Contrà del Monte este decorată cu statui și cu reliefuri care amintesc victoria Veneției împotriva turcilor în batălia de la Lepanto din anul 1571. Cele două statui din partea de jos le înfățișează pe zeițele păcii și victoriei navale, iar statuile de sus reprezintă "Virtutea", "Credința", "Pietatea" și "Onoarea".

6. Domul din Vicenza

Domul din Vicenza (Catedrala Santa Maria Annunziata) se află foarte aproape de Piazza dei Signori. Este o construcție din cărămidă, cu fațadă din piatră, în alb și roșu. Începuturile sale datează din epoca paleocreștină - sub Dom există o zonă arheologică unde poți vedea rămășițele edificiilor de cult anterioare.

Catedrala a fost construită în sec. al XIII-lea, dar aspectul său gotic datează din sec. al XV-lea. De-a lungul istoriei sale a fost refăcută de mai multe ori, în special după distrugerile provocate de bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cupola Domului a fost proiectată de Andrea Palladio, în anul 1558. Tot lui îi este atribuită și construcția portalului nordic.

7. Teatrul Olimpic

Teatrul Olimpic din Vicenza este cel mai vechi teatru stabil din lume care încă funcționează. Proiectul acestuia i-a fost comandat în anul 1580 arhitectului Palladio de către Accademia Olimpica, asociație printre ai cărei membri se număra el însuși. 

Palladio s-a inspirat din modelul teatrelor romane antice, dar nu a apucat să vadă teatrul terminat, căci a murit câteva luni mai târziu. Construcția a fost finalizată de fiul său, Silla și de Vicenzo Scamozzi, un alt arhitect important din regiunea Veneto, printre ale cărui lucrări faimoase se numără și clădirea Procuratie Nuove din Piața San Marco din Veneția. 

Teatrul a fost inaugurat în anul 1585, iar primul spectacol a fost tragedia "Oedip Rege", de Sofocle. Decorurile din spatele avanscenei renascentiste au fost proiectate de Vicenzo Scamozzi, care a folosit un joc de perspective pentru a reda cele șapte străzi din cetatea antică Teba, unde se desfășura acțiunea piesei. De atunci, scena a fost demontată o singură dată - în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost pusă la adăpost sub Basilica Palladiana, pentru a o proteja de bombardamente.

Teatrul Olimpic se poate vizita tot timpul anului. Dacă vrei să asiști la un spectacol, ar trebui să știi că acestea au loc de obicei doar în timpul primăverii (muzică clasică) și al toamnei (teatru).

8. Palazzo Chiericati

În apropiere de Teatrul Olimpic, tot în Piazza Matteotti, se găsește Palazzo Chiericati, una dintre cele mai frumoase clădiri proiectate de Palladio.

Palatul a fost comandat de nobilul Girolamo Chiericati, în anul 1550 și a constituit unul dintre puținele proiecte din interiorul orașului Vicenza pentru care arhitectul nu a avut limitări de spațiu. Nici în cazul acesta construcția nu a fost terminată în timpul vieții lui Palladio, fiind finalizată abia la sfârșitul sec. al XVII-lea.

În interior, palatul păstrează frescele din sec. al XVI-lea și tavanele decorate cu stuc și picturi din sec. al XVII-lea.

Din anul 1855, Palazzo Chiericati găzduiește Muzeul Civic din Vicenza. Colecția de artă expune opere din sec. XIV-XIX, inclusiv picturi de Paolo Veneziano, Hans Memling, Veronese, Bassano, Tintoretto, Tiepolo sau Van Dyck.

9. Biserica Santa Corona

Biserica Santa Corona este cea mai importantă biserică din oraș. A fost construită pe la jumătatea sec. al XIII-lea, de călugării dominicani, pentru a adăposti un spin din coroana lui Iisus (de la care își ia și numele), pe care regele Ludovic al IX-lea al Franței i-l dăruise episcopului din Vicenza. 

Biserica găzduiește multe opere de artă. Cele mai importante sunt pictura "Botezul lui Hristos" a lui Giovanni Bellini, din splendidul altar Garzadori și "Adorația Magilor" de Veronese, din Capela Sf. Iosif. Se mai păstrează fresce de la începutul sec. al XV-lea și corul din lemn sculptat, cu intarsii.

În criptă se găsește Capela Valmarana, atribuită lui Palladio și probabil inspirată de locuințele romane.

În Biserica Santa Corona a fost înmormântat Andreea Palladio, înainte ca rămășițele sale să fie mutate, la jumătatea sec. al XIX-lea, în cimitirul din Vicenza.

10. Palazzo Leoni Montanari

Foarte aproape de Biserica Santa Corona se află Palazzo Leoni Montanari, unul dintre puținele edificii în stil baroc din Vicenza. Construită în anul 1676, clădirea are interioare bogat decorate.

Palatul face parte din rețeaua muzeală Gallerie d'Italia a grupului Intesa Sanpaolo, care are expoziții și în alte orașe italiene, precum Milano, Torino sau Napoli.

Palazzo Leoni Montanari găzduiește două colecții importante: o colecție de pictură venețiană din sec. al XVIII-lea și una dintre cele mai semnificative colecții de icoane ortodoxe din afara Rusiei, cele mai vechi datând din sec. al XIII-lea.

11. Casa Cogollo

În Piazza Matteoti este Casa Cogollo - o clădire îngustă de secol XVI, încadrată de două construcții mai recente. Mai este cunoscută și sub numele de "Casa Palladio", deoarece s-a crezut până de curând că aici ar fi locuit chiar Palladio. Se pare însă că arhitectul locuia de fapt în cartierul San Pietro, lângă râul Bachiglione.

Casa Cogollo i-a aparținut notarului Pietro Cogollo, dar Palladio s-a ocupat de restaurarea sa. Serliana (structura cu o deschidere centrală în formă de arc și două deschizături laterale mai mici), folosită de Palladio la logiile de la Basilica Palladiana, apare și aici.

Casa este construită din piatră de Nanto (o localitate la sud de Vicenza) care, odată cu trecerea timpului, dobândește o nuanță pastelată. La primul etaj se mai văd urme de fresce - cândva, majoritatea caselor din Vicenza aveau fațadele pictate.

12. Muzeul Palladio

Cei pasionați de arhitectură vor dori probabil să viziteze Muzeul Palladio, găzduit în Palazzo Barbaran da Porto. Palatul în sine se numără printre ultimele opere ale arhitectului.

Muzeul este modern și expune schițe și machete din lemn ale vilelor și palatelor proiectate de Palladio, cărți și portrete ale sale. Instalațiile interactive te vor ajuta să te apropii de viața și opera marelui arhitect.

13. Casa Pigafetta

Casa Pigafetta este o construcție frumoasă, bogat decorată în stil gotic. Datează din sec. al XV-lea și i-a aparținut familiei Pigafetta. Micile balcoane sunt susținute de grifoni înaripați și de cornuri ale abundenței. La intrare, de-o parte și de alta a portalului renascentist, este inscripția în limba franceză Il n'est rose sans espine ("Nu există trandafir fără spini"), care face referire la blazonul familiei. 

Mult timp, s-a crezut că aici ar fi locuit Antonio Pigafetta, navigatorul care l-a însoțit pe Magellan în jurul lumii, documentând călătoria. Totuși, studiile recente nu au confirmat că aceasta a fost reședința sa.

14. Grădinile Salvi și Loggia Valmarana

Giardini Salvi se află la vest de Corso Palladio, în apropiere de Piazza Castello. Parcul datează din sec. al XVI-lea și a fost proprietatea familiei Valmarana până la începutul sec. al XIX-lea, când a fost cumpărat de oraș. În interiorul său se găsesc două clădiri în stil palladian: Loggia Valmarana și Loggia Longhena.

Loggia Valmarana, cu șase coloane și fronton triunghiular, a fost cosntruită în sec. al XVI-lea și se află într-un colț liniștit, pe malurile canalului Seriola, care în trecut apăra zidurile orașului. A fost cel mai probabil realizată de un elev al lui Palladio, la comanda lui Leonardo Valmarana, pentru a deveni loc de întâlnire al intelectualilor și artiștilor. 

Loggia Longhena a fost realizată de arhitectul Baldassare Longhena în anul 1649 (este vorba despre același arhitect care a proiectat multe clădiri din Veneția, printre care Bazilica Santa Maria della Salute).

15. Bazilica-sanctuar de pe Monte Berico

Basilica Santuario della Madonna ("Sanctuarul Fecioarei"), cunoscut loc de pelerinaj, se află în partea de sud a Vicenzei, pe un deal numit Monte Berico. Poți ajunge la ea pe jos, urmând scările care încep la Arco delle Scalette și apoi porticul de 700m care o leagă de oraș. 

Biserica a fost construită pentru a comemora o dublă apariție a Fecioarei Maria în timpul epidemiei de ciumă din sec. al XV-lea. Fecioara i-ar fi apărut unei femei în anii 1426 și 1428 și ar fi promis sfârșitul epidemiei, cerând ca o biserică să fie construită în acel loc. 

Prima bisericuță a fost ridicată în anul 1428, alături de o mică mânăstire. Biserica a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului (a existat inclusiv un proiect al lui Palladio, la care s-a renunțat). Actualul aspect baroc datează din sec. al XVII-lea.

În refectoriu se află enorma pictură "Cina Sf. Gregorie cel Mare", a lui Veronese. Piațeta din fața bisericii, numită Piazzale della Vittoria, este unul dintre cele mai bune locuri din care poți admira panorama orașului.

16. Vila Valmarana ai Nani

Villa Valmarana ai Nani se află pe dealul San Bastian, la circa 15 minute de mers pe jos de sanctuar. 

Numele său s-ar putea traduce prin "Vila Valmarana a piticilor" și se datorează celor 17 statui de pitici aflate pe zidul care o înconjoară și care se găseau cândva în grădină. Statuile, realizate probabil după desenele lui Giandomenico Tiepolo, au fost inspirate de personaje din Commedia dell'Arte și de gravurile familiei Remondini din Bassano del Grappa.

Legenda spune că între aceste ziduri a locuit cândva prințesa Layana, care era afectată de nanism. Pentru ca fiica lui să nu sufere, tatăl ei angajase doar servitori pitici. Într-o zi însă, când un prinț a ajuns la vilă, Layana și-a dat seama de statura ei și s-a întristat atât de rău încât s-a aruncat din turn. Când și-au văzut stăpâna moartă, piticii, copleșiți de durere, s-au transformat în stane de piatră.

Complexul cuprinde trei clădiri: Palazzina (reședința principală), Foresteria (casa de oaspeți) și Scuderia (grajdurile). În jurul lor se întind grădini cu arbori, arbuști și trandafiri și două alei mărginite de carpeni.

Vila principală (Palazzina) a fost construită în anul 1670, de avocatul Giovanni Maria Bertolo. În 1720, fiica sa, Giulia, s-a călugărit la o mânăstire din Padova, așa că i-a vândut proprietatea lui Giustino Valmarana. Urmașii acestei familii sunt încă proprietarii complexului. Foresteria și Scuderia datează din 1720.

Vila păstrează mare parte din mobilierul original, tavanele decorate și podelele de piatră. Principala atracție a complexului o reprezintă însă frescele realizate în anul 1757 de Giambattista Tiepolo și de fiul său, Giandomenico, la comanda lui Giustino Valmarana.

Faimosul Giambattista Tiepolo a pictat interioarele din Palazzina, alegând scene eroice și mitologice din literatura romană, greacă și italiană ("Iliada", "Ifigenia în Aulida", "Eneida", "Orlando Furioso" și "Ierusalimul eliberat").

Fiul său, Giandomenico, a pictat în Foresteria scene care prezintă aspecte fermecătoare ale vieții din zona Veneto în sec. al XVIII-lea. Sala Chineză, Sala Țăranilor, Sala Anotimpurilor și Sala Carnavalului sunt pictate de el. Camera Zeilor Olimpului a fost pictată de tatăl său.

17. Vila La Rotonda

De la Vila Valmarana, vei ajunge în circa 10 minute la Vila Almerico Capra. Cunoscută sub numele de La Rotonda, aceasta este poate cea mai cunoscută și mai copiată operă a arhitectului Andrea Palladio, care a influențat arhitectura neoclasică din Europa și din Statele Unite.

Palladio a proiectat vila în anul 1566, pentru clericul de origine nobilă Paolo Almerico. Intenționând să se retragă de la Vatican, acesta își dorea o reședință în afara orașului. Mai târziu, vila a fost completată de frații Capra - de aceea este numită Vila Almerico Capra.

Vila - o sinteză a principiilor palladiene -, are patru fațade identice, cu fronton triunghiular, șase coloane și o cupolă. A fost prima construcție civilă inspirată de Pantheonul din Roma, care până atunci servise drept model doar pentru biserici.

Porecla de La Rotonda provine de la sala centrală, cu formă rotundă, deasupra căreia se află cupola.

Interioarele sunt bogat decorate. Tavanele și bolta cupolei au fost pictate în frescă, de Alessandro Maganza, cu alegorii ale religiei și virtuților, la sfârșitul sec. al XVI-lea și începutul sec. al XVII-lea. Pereții sălii centrale au fost pictați de francezul Louis Dorigny cu opt figuri gigantice ale unor zei din mitologia greacă, iar sculpturile au fost realizate de Lorenzo Rubini.