Ce să mănânci în Veneția?

Se spune că mâncarea din Veneția este scumpă și proastă, însă lucrurile nu stau chiar așa. Pentru a descoperi adevărata mâncare specifică Veneției ajunge să te îndepărtezi puțin de zonele foarte turistice și aglomerate, precum Piața San Marco, să cauți micile restaurante de familie nepretențioase sau osteriile tradiționale numite bacaro, să te plimbi prin cartierele unde sunt mai mulți localnici decât turiști (noi îți recomandăm să încerci restaurantele din cartierul Cannaregio). Dacă ai mai călătorit prin regiunea Veneto, ai să observi că unele feluri tradiționale sunt comune cu cele din alte orașe ale zonei (cum e și normal), iar pe altele le vei găsi doar în Veneția. La loc de cinste stau mămăliga (da, ai citit bine), ceapa și preparatele pe baza de pește.

Ce să mănânci tradițional în Veneția?

Cicchetti

Începem cu cicchetti, mici gustări delicioase puse pe o felie de pâine, pe care le vei găsi peste tot prin Veneția. Cicchetti sunt o modalitate excelentă de a avea un prim contact cu mâncarea venețiană, căci de obicei sunt făcute cu tot felul de produse sau de preparate tradiționale, precum baccalà mantecato sau sarde in saòr. 

Cicchetti sunt vândute prin baruri sau prin mici osterii numite cicchetteria sau bacaro (de la vechiul cuvânt venețian bacarar, care înseamnă “a te distra, a sărbători ceva”). Pentru că cele mai multe localuri nu dispun decât de câteva măsuțe (dacă există și acelea), cicchetti se mănâncă de multe ori direct la tejghea, în picioare, sau chiar în afara localului, pe stradă. Sunt însoțite adesea de un pahar de vin sau de un spritz.

Trebuie menționat aici că spritzul italian original este cel venețian (spritz veneziano), care a apărut în anii 1920 și care este făcut cu Select (bitterul specific Veneției) și cu prosecco (o altă băutură care caracterizează regiunea Veneto). Vei mai întâlni Cynar spritz și Aperol spritz (să nu uităm că atât Aperolul, cât și bitterul Cynar, făcut din anghinare, s-au născut nu departe, la Padova), dar și Campari spritz.

În trecut, negustorii din Republica Venețiană obișnuiau să sărbătorească încheierea unei afaceri bune cu un pahar de vin. Ca să nu bea pe stomacul gol, îl însoțeau cu o bucățică de pâine pe care puneau puțină mâncare tradițională. Așa s-au născut gustările cicchetti, atât de iubite de venețieni.

Și pentru că a venit vorba de vin, în Veneția paharul cu vin se numește ombra, adică "umbră". Numele vine de la faptul că negustorii ambulanți din Piața San Marco își mutau tarabele după umbra Campanilei, astfel încât băuturile să rămână reci.

În paranteză fie spus, Veneția mai are o băutură caracteristică: cocktailul Bellini, creat în anul 1948 în istoricul, faimosul (și costisitorul) Harry's Bar, cu nectar de piersici și prosecco. Cocktailul a fost inventat chiar de Giuseppe Cipriani, fondatorul barului (prin care au trecut Hemingway, Aristotel Onassis, Maria Callas, Truman Capote sau Orson Welles), cu ocazia unei expoziții dedicate pictorului Giovanni Bellini. Se spune că de aceea cocktailul a împrumutat nu numai numele artistului, dar și culoarea roz-purpurie specifică picturilor sale. 

Vezi tururi gastronomice în Veneția

Scartosso

Scartosso este cornetul de hârtie plin cu pește și fructe de mare proaspăt prăjite, care se vinde de obicei pe stradă. În Veneția acest lucru se obișnuiește încă din sec. al XVII-lea.

Baccalà mantecato

Baccalà mantecato este unul dintre felurile tradiționale de mâncare ale bucătăriei venețiene. Baccalà este codul, care a început să fie adus din Norvegia în Veneția încă de prin sec. al XVI-lea. Peștele este fiert în apă cu usturoi, lămâie și frunze de dafin și apoi transformat cu ajutorul uleiului într-o cremă, care se mănâncă de obicei ca gustare, pusă pe felii de pâine sau de mămăligă.

Sarde in saòr

Sarde in saòr sunt o altă gustare tradițională venețiană. Sardinele sunt marinate în saor, adică într-un sos dulceag făcut din ceapă călită (se folosește ceapa din Chioggia, una dintre insulele Veneției), oțet și, câteodată, muguri de pin și stafide. Este un fel de mâncare apărut din nevoia de a conserva peștele pe ambarcațiuni mai multe zile. Se spune chiar că sardinele sunt mai bune după ce sunt lăsate la marinat minim o zi.

Bigoli in salsa

Despre pastele numite bigoli am mai vorbit în articolul despre mâncarea din Padova. Dacă acolo se făceau în special cu ragù de găină sau de rață, în Veneția se prepară mai ales cu un sos pe bază de sardine și ceapă.

Pasticcio di pesce

Pasticcio di pesce este lasagna de pește. La Veneția se prepară nu doar cu pește, ci și cu fructe de mare.

Risotto di gò

Risotto di gò este un fel de mâncare caracteristic în special insulei Burano. E un risotto preparat cu o supă dintr-un pește nu prea arătos, numit ghiozzo, care trăiește în apele lagunei venețiene.

Moscardini in umido

Moscardini in umido sunt caracatițe mici, gătite cu sos de roșii.

Risi e bisi

Risi e bisi este o altă rețetă tradițională venețiană, preparată cu orez (risi) și mazăre (bisi) și căutată în special în perioada primăverii, când mazărea este fragedă. 

În trecut exista tradiția ca pe 25 aprilie, de sărbătoarea Sf. Marcu, să se servească la Palatul Dogilor risi e bisi. Este destul de probabil totuși ca acest fel de mâncare să derive din tradiția bizantină, cu care venețienii veniseră în contact prin schimburile comerciale.

Fegato alla veneziana

Ficatul de vițel în stil venețian (fegato alla veneziana) este preparat cu unt și ceapă caramelizată și însoțit de obicei de mămăligă.

Schie con la polenta

Tot cu mămăligă sunt serviți și micii creveți din lagună, numiți în dialectul venețian schie.

Moeche

Rămânem la mămăligă...de această dată însoțită de moeche. Moeche sunt crabii din lagună, care se pescuiesc de două ori pe an: în timpul primăverii și al toamnei, atunci când își schimbă carapacea. Pentru că noua carapace este încă moale (molle în italiană), au fost numiți mollecche sau, mai scurt, moeche.

Tradiția venețiană nu e prea blândă: de multe ori crabii sunt aruncați încă vii într-un lighean cu lapte și gălbenușuri de ouă bătute, pentru a îi "umple" mai înainte de a fi dați prin făină și prăjiți.

Seppie in nero con polenta

Poate ai auzit că pe la Veneția se mănâncă spaghetti și risotto cu cerneală de sepie. Mai puțin cunoscute însă de turiști sunt sepiile cu mămăligă și cerneală, care se numesc chiar seppie alla veneziana. 

Vezi cursuri și experiențe culinare

Dulciuri venețiene

Chiar dacă patiseriile din Veneția sunt pline de cannoli, probabil că știi că aceștia reprezintă un desert specific Siciliei (și în Veneția nici nu sunt atât de buni). Dulciurile venețiene specifice sunt de fapt biscuiții și asta pentru că venețienii, fiind un popor de navigatori, aveau nevoie pe mare de alimente care să se păstreze timp îndelungat.

Biscuiții venețieni sunt de mai multe feluri – baicoli, zaeti, busolai sau esse, ultimele două tipuri fiind tradiționale pentru insula Burano, motiv pentru care sunt numite și buranelli.

Tot un desert tipic venețian sunt și fritole – gogoșile care se preparau la ocaziile deosebite, precum era Carnavalul. Tradiția lor este foarte veche – se pare că pe la 1300 exista chiar meseria de fritoleri, cei care făceau gogoși. În mod tradițional se prepară cu stafide și muguri de pin, dar le vei găsi mai probabil cu cremă de vanilie, fistic sau Nutella.

Cam prin toate localurile venețiene vei găsi și un tiramisù foarte bun (tiramisù s-a născut în apropiere de Veneția, la Treviso).