Madonna dell'Orto, biserica lui Tintoretto din Veneția

Biserica Madonna dell'Orto din Veneția mai este cunoscută și drept "Biserica lui Tintoretto". Artistul, a cărui locuință se găsea în apropiere, a fost enoriaș al parohiei de aici. În interior se află mai multe opere ale acestuia, dar și mormântul său. Dacă îți place arta, și în special Tintoretto, adaugă acest loc pe lista obiectivelor de vizitat în Veneția.

Cum ajungi?

Biserica Madonna dell'Orto se află în nordul orașului, în cartierul Cannaregio, într-o zonă liniștită, departe de agitația turistică a Veneției. Liniile de vaporetto 4.1 și 5.1 au stație chiar în imediata apropiere.

Biserica Madonna dell'Orto se află în partea de nord a Veneției.

Preț bilete

Prețul unui bilet este:

adult: 3,5 EUR
studenți sub 25 ani: 2,5 EUR

Există și un permis Chorus Pass, care îți dă acces la cele 20 de biserici incluse în circuitul Chorus (printre ele se numără și Biserica Madonna dell'Orto). Prețul acestuia este:

adult: 15 EUR
studenți sub 25 de ani: 10 EUR
Family (2 adulți + copii sub 18 ani): 30 EUR

Program de vizitare

Poți vizita Biserica Madonna dell’Orto în timpul următorului program:

luni-sâmbătă: 10.30-17.00

Casa de bilete închide la ora 16.45.

Biserica este închisă în zilele de duminică, de Paște, pe 15 august, 25 decembrie și 1 ianuarie.

Vizită la Biserica Madonna dell'Orto

Istorie

Prima biserică a fost construită pe aceste locuri în anul 1350, de călugării din ordinul Umiliati ("umiliți"), al căror stareț era Tiberio de' Tiberi din Parma. Inițial, biserica a fost închinată lui San Cristoforo (Sf. Cristofor), protector al călătorilor și al negustorilor. Alegerea acestui sfânt a fost probabil determinată și de situarea bisericii într-o zonă caracterizată în acele timpuri de o intensă activitate comercială, dar și de faptul că se găsea în apropiere de locul de plecare spre multe insule din laguna venețiană.

În anul 1377, denumirea a fost schimbată în cea care s-a păstrat până în zilele noastre: Madonna dell'Orto ("Fecioara din grădină"). Povestea spune că parohul de pe atunci al Bisericii Santa Maria Formosa i-a comandat sculptorului Giovanni de Santi o statuie a Fecioarei. Statuia nu a fost însă pe placul parohului, care a refuzat-o încă înainte de a fi terminată. Atunci, până să hotărască ce să facă cu ea, De Santi a așezat-o în grădină. În fiecare noapte, statuia începea să strălucească, ceea ce a făcut ca un număr tot mai mare de oameni să se îndrepte spre grădina cu pricina pentru a se ruga, considerând-o miraculoasă. Pentru a evita răspândirea cultului în afara instituțiilor religioase, episcopul de la Biserica San Pietro di Castello (care a fost pentru mult timp catedrală a Veneției, înainte de Bazilica San Marco) i-a cerut sculptorului să așeze statuia într-o biserică. De Santi a oferit-o călugărilor de la noua biserică San Cristoforo, punând trei condiții: să fie înmormântat în fața locului unde va fi așezată statuia, să se oficieze întotdeauna o slujbă în amintirea sa și să primească o sumă considerabilă de bani. Călugării au acceptat primele două cereri, dar nu dispuneau de banii ceruți, așa că statuia a fost cumpărată de Scuola San Cristoforo (ca și Scuola Grande di San Rocco, aceasta era o organizație negustorească, cu caracter religios și caritabil) și a fost așezată în interiorul bisericii în anul 1377 (o poți vedea și astăzi, în Capela San Mauro). Din anul 1414, hramul a fost schimbat oficial în Madonna dell'Orto - "Fecioara din grădină".

De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată de mai multe ori și a fost în posesia mai multor ordine religioase. În sec. al XIX-lea, pentru câțiva ani, a fost folosită de armata austriacă drept depozit pentru paie și vin.

Exterior

Înainte de a intra în biserică, aruncă o privire către piațeta în care este situată. Pavajul este alcătuit din cărămizi dispuse în forma oaselor de pește, încadrate de pătrate din piatră de Istria (materialul de construcție ce predomină în Veneția). Acesta este unul dintre puținele exemple de pavaj tradițional (de dinainte de introducerea blocurilor de piatră din sec. al XVII-lea) care se mai păstrează în oraș. Un alt exemplu de astfel de pavaj vei găsi în apropiere, la 5 minute de mers pe jos, în Campo dell'Abazia.

În piațeta din fața bisericii se mai păstrează pavajul tradițional de odinioară al Veneției.

Clădirea din partea stângă a bisericii este Scuola San Cristoforo dei Mercanti – instituția care a dat banii pentru așezarea în biserică a statuii despre care ți-am vorbit mai sus. A fost construită în anul 1377 și refăcută în anul 1571, atunci când a fost înălțată cu un nivel (dacă te uiți spre partea dreaptă a clădirii, vei vedea cum aceasta acoperă latura stângă a bisericii, construite anterior). Deasupra portalului de intrare se află un frumos basorelief din sec. al XIV-lea. O înfățișează pe Madonna della Misericordia – Fecioara cu Pruncul, protejând cu mantia sa mulțimea de credincioși, încadrată de Sf. Marcu și Sf. Francisc. Multe dintre picturile care decorau în trecut clădirea școlii s-au pierdut odată cu decretul de desființare dat de Napoleon în anul 1806. Unele, printre care "Buna Vestire" a lui Veronese, sunt păstrate astăzi la Galeriile Academiei din Veneția.

În stânga bisericii este Scuola San Cristoforo dei Mercanti.

Privește acum frumoasa fațadă a bisericii. Detaliile sale arhitecturale, care evidențiază trecerea de la stilul gotic la cel renascentist, stau mărturie restaurării din sec. al XV-lea. Cărămida roșie și ancadramentele ferestrelor și portalului sunt specifice goticului venețian. În nișe se mai păstrează statuile celor doisprezece apostoli, câte șase pe fiecare latură.

În nișele de deasupra cornișei se găsesc statuile apostolilor.

Portalul de intrare, decorat cu flori de acant și rozeta de deasupra sa au fost proiectate de Bartolomeo Bono, același sculptor care a lucrat și la Porta della Carta de la Palatul Dogilor. Deasupra lunetei din porfir mov se găsesc statuile care îi reprezintă pe Sf. Cristofor (în centru), Arhanghelul Gabriel (stânga) și Fecioara Maria (dreapta). Pe coloanele care susțin statuile apare simbolul Sf. Cristofor: litera X (de la numele grecesc Χριστόφορος), peste un palmier stilizat. Deasupra rozetei mici, în partea superioară a fațadei, este un alt basorelief al Fecioarei cu Pruncul.

Statuile de deasupra portalului îi înfățișează (de la stânga la dreapta) pe Arhanghelul Gabriel, Sf. Cristofor și Fecioara Maria.

De-o parte și de alta a coloanelor albe ce încadrează portalul au fost încastrate stemele lui Tiberio de'Tiberi, fondatorul bisericii.

Stema lui Tiberio de'Tiberi, conducătorul ordinului Umiliati.

În sec. al XIX-lea, în cele cinci turnulețe gotice din piatră au fost așezate statui aduse de la Biserica Santo Stefano din insula Murano, ce a fost demolată. Statuile simbolizează "Prudența", "Caritatea", "Credința", "Speranța" și "Cumpătarea".

Interior

Interiorul bisericii este împărțit în trei nave, separate de arcade susținute de coloane din marmură. Pe partea interioară a arcadelor se mai păstrează frescele de secol XV – lucru rar în Veneția, unde frescele arareori rezistă condițiilor climatice. Pe peretele din dreapta sunt patru altare, iar în nava din stânga se deschid patru capele.

Bazilica Madonna dell'Orto are plan bazilical, cu trei nave.

Pe arcade se mai păstrează decorațiile cu fresce de sec. XV.

Tavanul casetat datează de la restaurarea din sec. al XX-lea, înlocuind vechiul acoperiș cu forme gotice, decorat cu fresce.

Tavanul din lemn casetat dateaza din anul 1930.

Orga, aflată deasupra intrării, datează din sec. al XIX-lea, fiind una dintre cele mai mari din Veneția. Realizată în anul 1878, fusese inițial proiectată pentru Teatrul La Fenice.

Orga de secol XIX se află deasupra intrării în biserică.

Faima bisericii se datorează însă picturilor lui Jacopo Tintoretto. Acesta și-a avut în apropiere, lângă Campo dei Mori, atât locuința, cât și atelierul. Tintoretto a lucrat pentru Madonna dell'Orto timp de treizeci de ani, de cele mai multe ori în mod gratuit, luând bani doar pentru materialele folosite. În aceeași biserică, al cărei enoriaș era, și-a găsit și locul de veci, alături de socrul său și de doi dintre fii.

Poți începe turul cu altarele din nava dreaptă a bisericii. Prima pictură este un celebru panou de altar, realizat de Cima da Conegliano la sfârșitul sec. al XV-lea. Îl reprezintă pe "Sf. Ioan Botezătorul, între Sfinții Petru, Marcu, Ieronim și Pavel". Pe fundalul ce înfățișează un peisaj colinar pot fi recunoscute cupolele Bazilicii Sf. Anton din Padova și castelul din Conegliano.

Sculptura "Fecioara cu Pruncul" de pe perete, din dreapta, datează tot din sec. al XV-lea și a fost atribuită lui Antonio Rizzo, cel care a proiectat Scara Giganților de la Palatul Dogilor.

Cima da Conegliano - "Sf. Ioan Botezătorul" și sculptura "Madonna cu pruncul", atribuită lui Antonio Rizzo

Urmează, spre stânga, "Sf. Cristofor martir", o copie de secol XIX a picturii originale a lui Cima da Conegliano, aflată astăzi la Galeriile Academiei.

Altarul din mijloc (Altare dell'Immacolata) a fost realizat la sfârșitul sec. al XVI-lea, pentru a adăposti statuia miraculoasă ce a dat numele bisericii, statuie pe care o vei vedea puțin mai târziu, într-o capelă.

Altarul baroc care urmează este un monument comemorativ, realizat la comanda lui Girolamo Cavazza, un venețian care și-a cumpărat titlul nobiliar. Printre autorii statuilor se numără și Josse Le Court, sculptorul de origine flamandă care a realizat și altarul principal al Bisericii Santa Maria della Salute, precum și altarul Crucifixului din Bazilica Santa Maria dei Frari.

Urmează, spre stânga, altarul cu "Martiriul Sf. Laurențiu", realizat de Daniel van den Dyck, în sec. al XVII-lea.

Ultima pictură din partea dreaptă se numără printre cele mai celebre opere ale lui Tintoretto. "Prezentarea Mariei la Templu" a fost și prima lucrare realizată pentru Biserica Madonna dell'Orto. Dacă o privești cu atenție, vei observa o dungă verticală fină pe centru, care împarte tabloul în două. Inițial, pictura fusese concepută ca decorație pentru ușile vechii orgi. Cele două părți au fost unite în sec. al XVIII-lea. Compoziția este scenografică, fapt care caracterizează cele mai multe lucrări ale lui Tintoretto. Maria urcă singură o scară impunătoare, decorată cu foiță de aur, către sacerdotul ce o așteaptă cu brațele deschise. Este urmată de trei femei, fiecare însoțind câte o fetiță, aflate toate în partea scăldată în lumină a picturii.

"Prezentarea Mariei la templu" a fost prima pictură realizată de Tintoretto pentru Biserica Madonna dell'Orto.

În partea dreaptă a altarului se deschide o capelă în care este un tablou de secol XVI al Sfinților Augustin și Ieronim. Aceasta este capela în care a fost înmormântat Tintoretto, alături de fiii Marietta și Domenico (pictori și aceștia) și de socrul său. Lespedea funerară și bustul de pe perete au fost adăugate în timpul restaurării din anii 1930.

Mormântul lui Tintoretto se găsește în capela din dreapta altarului.

Spre dreapta, o ușă duce la Capela San Mauro, destinată rugăciunii. Aici poți vedea statuia Fecioarei care a dat numele bisericii în sec. al XIV-lea și tot aici este înmormântat, conform dorinței sale, Giovanni de Santi, sculptorul care a realizat-o.

În Capela San Mauro se află legendara statuie Madonna dell'Orto ("Fecioara din grădină").

Întoarce-te către altarul principal, dominat și el de operele lui Tintoretto. Cele două mari picturi laterale reprezintă "Judecată de Apoi" (dreapta) și "Adorarea vițelului de aur" (stânga).

Panoul central înfățișează "Buna Vestire", de Palma il Giovane. Panourile laterale sunt de Tintoretto: "Apariția crucii către Sf. Petru" (stânga) și "Tăierea capului Sf. Pavel" (dreapta). Deasupra sunt prezentate virtuțile creștine (de la stânga spre dreapta): "Cumpătarea", "Justiția", "Credința", "Prudența" și "Tăria". Toate au fost pictate de Tintoretto, cu excepția celei din centru ("Credința", înfățișată cu o cupă în mână), realizată de Pietro Ricchi.

Altarul este împodobit cu picturile lui Tintoretto.

Continuă turul întorcându-te prin nava stângă a bisericii. Pe peretele de lângă altar se află o altă pictură a lui Tintoretto: "Tatăl Etern în glorie".

În capela ce urmează (Capela Contarini), cu prețioasă pardoseală din marmură policromă, se află "Miracolul Sf. Agnes" (o sfântă din Roma), tot de Tintoretto. Pe pereți sunt busturile membrilor familiei Contarini.

Capela Contarini, cu "Miracolul Sf. Agnes" de Tintoretto

Următoarea capelă este Capela Morosini, unde la altar se află trei picturi ale lui Domenico, fiul lui Tintoretto și, pe peretele din stânga, "Răstignirea", de Palma il Giovane, adusă aici de la o biserică venețiană demolată.

În continuare este Capela Vendramin, care are în stânga pictura "Tobias și îngerul", de Tițian.

Tițian - "Tobias și îngerul" (peretele din stânga al capelei Vendramin)

Pe peretele opus se află o lucrare de Palma il Vecchio: "Sf. Vicențiu martir, între Sf. Dominic, papa Eugeniu al IV-lea, prea-fericitul Lorenzo Giustiniani și Sf. Elena".

Palma il Vecchio - "Sf. Vicențiu martir" (peretele din dreapta al capelei Vendramin)

Ultima cupolă, cea dinspre ușă, este astăzi goală. Aici s-a aflat una dintre cele mai importante opere din Biserica Madonna dell'Orto – un panou de altar cu "Fecioara cu Pruncul", realizat de Giovanni Bellini. Pictura a fost furată în anul 1993 și nu a mai fost găsită de atunci.

În prima capelă din stânga intrării s-a aflat până în anul 1993 valoroasa lucrare "Fecioara cu Pruncul", a lui Giovanni Bellini.