Burano, insula colorată a Veneției

Cu casele sale colorate și colțurile pitorești, Burano este cea mai fotografiată insulă din laguna venețiană. Se găsește la nord-est de Veneția și se pare că numele său provine de la bora, vântul rece care sufla din această direcție. Insula Burano este formată din patru insulițe, legate între ele prin canale și poduri, iar ca să o vizitezi pe îndelete nu ai nevoie de mai mult de câteva ore.

Cum ajungi la Burano?

Ca să ajungi cu transportul public din Veneția la Burano va trebui să iei vaporetto nr. 12, de la stația Fondamente Nove. Pe drum vaporașul va face oprire la Murano Faro și la Mazzorbo, iar unele curse fac oprire și la Torcello.

Durata călătoriei cu vaporetto de la Veneția la Burano este de 40-45 minute. Prețul unei călătorii este de 9,5 EUR (biletul este valabil timp de 75 de minute de la validare). Dacă ai de gând să vezi mai multe insule, este mai rentabil să cumperi un abonament de o zi (Venezia Daily Pass), care are prețul de 25 EUR. Abonamentele de 2, 3 sau 7 zile costă 35 EUR, 45 EUR și respectiv 65 EUR.

CUMPĂRĂ BILET/CARD TRANSPORT ACTV VENEȚIA

O altă variantă de a ajunge pe insulă este să rezervi o excursie la Murano, Burano și Torcello. Vei avea la dispoziție un timp limitat pentru vizite, dar vei avea un însoțitor de grup și vei evita stresul de a te descurca cu transportul public și supraaglomerația din vaporașe.

VEZI EXCURSII MURANO-BURANO-TORCELLO

Obiective turistice de vizitat în Burano

Casele colorate

Trăsătura distinctivă a insulei Burano o reprezintă casele sale vopsite în culori vii, care o fac ușor de recunoscut chiar și din fotografii. De altfel, Burano figurează în topul celor zece cele mai colorate locuri din lume.

Primul lucru pe care ar trebui să-l faci odată ajuns acolo este pur și simplu să te plimbi pe străzi, să te rătăcești printre casele colorate – una diferită de cealaltă, să admiri felul în care se reflectă în apele canalelor, în special la apus.

Există mai multe explicații pentru aceste culori ale caselor. Cea mai întâlnită este că pescarii și-ar fi vopsit casele în culori aprinse pentru a le recunoaște de la depărtare prin ceața lagunei, atunci când se întorceau de la pescuit. După o alta, culorile aprinse ale caselor aveau rolul de a îndepărta deochiul și spiritele rele. Iar altă explicație, mai puțin răspândită, este că în trecut, când numărul de locuitori era redus, fiecărei culori îi corespundea numele unei familii.

Tur pietonal ghidat insula Burano

Muzeul Dantelei din Burano

Insula Burano nu este faimoasă doar pentru casele colorate, ci și pentru dantela lucrată de mână, care are o tradiție seculară. Se zice că motivul pentru care femeile din Burano se pricepeau atât de bine la lucratul dantelei era faptul că erau nevoite să realizeze și să repare plasele de pescuit. Comerțul cu dantelă a înflorit la Veneția în sec. al XVI-lea, perioadă în care s-au publicat și o grămadă de cărți cu modele cu subiecte religioase, florale, animale sau geometrice. În trecut exista o adevărată competiție în ceea ce privește crearea dantelei între Franța și insula Burano.

Spune legenda că în vremurile de demult un pescar a reușit să reziste cântecului ademenitor al sirenelor gândindu-se la logodnica sa, care îl aștepta pe insulă. Ca răsplată, a primit de la regina acestora un văl de spumă, pe care i l-a dăruit iubitei sale. Prietenele fetei, invidioase pe frumusețea vălului, au încercat să-l imite folosind ața și acul și așa s-ar fi născut tradiția dantelei. Se spune că de atunci femeile încearcă încontinuu să-și perfecționeze arta, folosind ace și fire din ce în ce mai subțiri, astfel încât să realizeze lucrări mai frumoase decât vălul sirenei.

Astăzi se mai pot vedea femei care lucrează dantela în pragul caselor însă, din păcate, articolele chinezești au invadat și micuța insulă Burano și va trebui să te uiți cu atenție prin micile magazine pentru a găsi dantela lucrată într-adevăr manual. 

Dacă vrei să înțelegi mai bine această tradiție, vizitează Muzeul Dantelei (Museo del Merletto), aflat în Piazza Galuppi (singura piață a insulei). Muzeul, înființat în anul 1981, își are sediul lângă Primărie (Palazzo del Podestà), în istorica Școală a Dantelei din Burano, fondată în anul 1872 de contesa Adriana Marcello, pentru a reînvia și a duce mai departe acest meșteșug. Muzeul prezintă o frumoasă colecție de peste 200 de țesături realizate de femeile din Burano în perioada cuprinsă între sec. al XVI-lea și al XX-lea.

Cumpără bilet Muzeul Dantelei Burano

Turnul înclinat

Unul dintre lucrurile care îți atrag atenția în Burano este turnul înclinat, care se vede din cele mai multe locuri de pe insulă și te duce cu gândul la Turnul din Pisa. Turnul, înalt de 53m, a fost construit în sec. al XVII-lea și, din cauza tasării terenului, a ajuns să fie înclinat cu 1,83m. Alături de casele colorate, turnul înclinat din Burano a devenit un simbol al insulei.

Lângă turn se află Biserica San Martino Vescovo, construită în sec. al XVI-lea. În mod curios, nu există o intrare principală, ci doar una laterală. În interior, biserica adăpostește pictura Crucificarea, a pictorului venețian Giambattista Tiepolo.

Podul Tre Ponti

Tre Ponti s-ar traduce în limba română prin "Trei poduri". Este vorba despre un pod de lemn cu scări spre trei părți, care leagă trei insule din Burano: Giudecca, San Martino Sinistra și San Mauro.

De pe Tre Ponti se pot vedea unele dintre străzile cu casele cele mai colorate din Burano și se pot face fotografii frumoase (mulțimea de turiști face ca podul să fie și unul dintre cele mai aglomerate locuri de pe insulă).

Casa Bepi Suà 

Casa Bepi Suà este cea mai faimoasă și cea mai colorată casă din Burano, decorată cu tot felul de motive geometrice. O găsești în Calle del Pistor, una dintre străduțele care se ramifică din strada principală a insulei, Via Galuppi.

Casa a aparținut lui Giuseppe Toselli, cunoscut sub numele de Bepi, un localnic pasionat de pictură și de cinematografie. Mai era poreclit și Bepi delle caramelle ("Bepi cel cu bomboanele"), pentru că vindea bomboane în piața insulei. Până în anul 1985, când a murit, Bepi obișnuia să modifice în fiecare zi desenele care decorau fațada casei, adăugând o nouă figură sau modificând o culoare, ceea ce a făcut ca locuința sa să se transforme într-o adevărată atracție. Treptat, după anul 1985, picturile de pe casă s-au degradat și au devenit din ce în ce mai greu de recunoscut. În anul 2005, fațada a fost renovată și a fost pictată cu unul dintre desenele lui Bepi, fiind menținută cu grijă până astăzi. 

Casa lui Gianfranco Rosso

O altă casă care îți va atrage atenția este cea a lui Gianfranco Rosso, pictată cu scene din viața insulei.

Piața de pește

Piața de pește (Il Mercato del pesce) încă se mai ține la Burano, în insula San Martino Sinistra, în apropiere de centrul istoric, dar și lângă canal, pentru a fi ușor accesibilă dinspre mare. Este o piațetă cu mese pe care este expus spre vânzare peștele proaspăt pescuit.

Mazzorbo

În final, dacă ai mai mult timp la dispoziție, poți face o plimbare pe insula Mazzorbo, de care Burano este legată printr-un pod aflat lângă debarcader. Nu este la fel de faimoasă, dar este o insulă verde și diferită, cu un aspect mult mai rural.

Ce să mănânci la Burano?

Mâncarea din Burano este destul de asemănătoare cu mâncarea din Veneția, căreia i se adaugă însă niște feluri locale. 

Printre numeroasele preparate cu pește se numără tradiționalul risotto di gò, gătit cu peștele ghiozzo, care trăiește în apele lagunei.

Tradiționali (și buni de cumpărat drept cadou sau pur și simplu ca o gustare dulce) sunt biscuiții numiți bussolai sau buranelli, care au fie formă rotundă, cu gaură în mijloc, fie forma literei S (caz în care se numesc essi di Burano). În trecut acești biscuiți erau preparați de soții pentru pescarii care erau plecați o perioadă mai lungă de timp. Astăzi se prepară în casele din Burano în special în perioada Paștelui.