Domul din Napoli
Aflat pe strada cu același nume (Via del Duomo), Domul din Napoli este una dintre cele mai mari catedrale din Italia. Este dedicat Înălțării Fecioarei Maria (Santa Maria Assunta), dar este cunoscut în primul rând pentru cultul lui San Gennaro (Sfântul Januarius), principalul patron și ocrotitor al orașului, pentru care napoletanii au o adevărată venerație. Mormântul și moaștele sfântului se găsesc în interiorul catedralei.
Preț
Intrarea în catedrală și în capela San Gennaro este gratuită.
Se achită bilet dacă dorești să vizitezi Museo del Tesoro ("Muzeul Tezaurului"). Casa de bilete este în dreapta intrării în Dom, sub arcade. Biletul se poate cumpăra și online sau la intrarea în muzeu din interiorul Domului, în capela San Gennaro, aflată în nava dreaptă.
Preț bilete Museo del Tesoro:
- adulți: 14 EUR
- posesori ArteCard: 10 EUR
- copii sub 12 ani: gratuit
- peste 65 de ani: 10 EUR
- familii 3 pers: 28 EUR
Biletul de intrare include și ghid audio pentru capela San Gennaro și pentru Museo del Tesoro.
Dacă intenționezi să vizitezi și Pio Monte della Misericordia, unde se păstrează o faimoasă pictură de Caravaggio, este mai avantajos să cumperi un bilet combinat Museo del Tesoro + Pio Monte della Misericordia.
Program
Catedrală:
- luni-duminică: 08:30-19:30
Capela San Gennaro:
- luni: 09:30-13:00, 15:00-18:00
- marți-vineri: 09:30-13:00, 14:30-18:00
- sâmbătă: 09:30-13:00, 15:00-18:00
- duminică: 09:00-13:00, 16:30-18:00
Ultima intrare se face cu 30 de minute înainte de închidere.
Museo del Tesoro di San Gennaro:
- luni-duminică: 09:30-18:00
Ultima intrare se face cu o oră înainte de închidere.
Vizită la Domul din Napoli
Catedrala
Construcția Domului a început în a doua jumătate a sec. al XIII-lea, din ordinul regelui Carol de Anjou (înmormântat în interior) și a fost terminată în anul 1313, sub domnia lui Robert de Anjou. Biserica a înglobat în structura sa edificii mai vechi, precum baptisteriul și bazilica paleocreștină.
De-a lungul timpului, aspectul catedralei a suferit numeroase modificări. În anul 1349, un cutremur puternic a dus la prăbușirea clopotniței și a fațadei, care a fost recontruită. În anul 1456, în urma unui alt cutremur, au fost refăcute părți din catedrală, iar în sec. al XVII-lea au avut loc lucrări care au conferit interiorului un aspect baroc.
Cele mai mari modificări au fost aduse la sfârșitul sec. al XIX-lea, când arhitectul Errico Alvino (cel care a realizat și Galleria Borbonica) a transformat fațada Domului, dându-i aspectul neogotic de astăzi.
Fațada, impunătoare, cu înălțimea de 50m, are trei portaluri gotice, care datează din anul 1407. În luneta portalului principal este sculptura în marmură a Fecioarei cu Pruncul, care este anterioară anului 1349. În stânga Fecioarei este reprezentat Apostolul Petru, iar în dreapta San Gennaro. Personajul îngenuncheat este cardinalul Minutolo. Tot din sec. al XIV-lea datează și statuile leilor care susțin coloanele ce încadrează portalul principal. Poarta din dreapta se deschidea de obicei doar la ocazii speciale, precum erau sărbătorile dedicate lui San Gennaro. La înălțime, în rozeta de sub cruce, este reprezentat Hristos, care face un gest de binecuvântare.
În interior, cele trei nave sunt delimitate de 16 pilaștri, câte 8 pe fiecare parte, care susțin acoperișul din lemn casetat, sculptat și aurit, realizat în anul 1621. Pe tavan sunt cinci picturi, reprezentând "Adorația păstorilor", "Adorația Magilor", "Circumcizia", "Buna Vestire" și "Prezentarea la Templu". Picturile din partea superioară a pereților sunt realizate de Luca Giordano și prezintă "Apostolii, Părinții și Doctorii Bisericii" - în partea de sus și "Sfinții protectori ai orașului Napoli" - puțin mai jos, între arce.
În pilaștri sunt încorporate 110 coloane antice, care provin de la mai multe temple. Busturile de pe pilaștri îi reprezintă pe primii șaisprezece episcopi ai orașului și datează din perioada secolelor XVII-XVIII.
O curiozitate: în ultimul pilastru din nava stângă, cum mergi spre altar, este zidită o bară din fier, care nu este altceva decât vechiul instrument de măsură pentru suprafețe agrare, numit passus ferreus, echivalent cu aproximativ 1,85m. Încă din vremuri străvechi, instrumentele de măsură erau păstrate în locurile sacre, pentru a evita înșelătoriile.
În absidă, deasupra altarului principal este o sculptură a Înălțării Fecioarei, realizată de Pietro Bracci în anul 1739 și inspirată de cea a lui Bernini din Bazilica San Pietro din Vatican. Dacă numele artistului Pietro Bracci nu-ți spune nimic, gândește-te că este același care a realizat sculpturile de la Fontana di Trevi din Roma.
Sub altar se află capela Carafa, proiectată de Bernini și realizată la sfârșitul sec. al XV-lea. În aceasta sunt adăpostite moaștele lui San Gennaro.
În partea opusă, pe contrafațadă, sunt monumentele funerare ale lui Carol I de Anjou, Carol Martello de Anjou și cel al soției sale, Clemența de Habsburg. Acestea au fost realizate de sculptorul Domenico Fontana, în anul 1599, pentru a înlocui originalele din sec. al XIV-lea, care se pierduseră în urma cutremurului din anul 1456.
Bazilica Santa Restituta
Prin nava din partea stângă poți ajunge în Bazilica Santa Restituta, care a fost încorporată în clădirea Domului. Construită în anul 334, de împăratul Constantin cel Mare, pe ruinele unui fost templu al lui Apollo, este cea mai veche bazilică din Napoli și prima catedrală a orașului. Aspectul actual baroc se datorează restaurărilor de la sfârșitul sec. al XVII-lea.
Din bazilică vei ajunge la baptisteriul San Giovanni in Fonte. Datând din sec. al IV-lea, este unul dintre cele mai vechi din lumea occidentală. Cada de botez provine din Egipt, iar pe pereți se păstrează mozaicuri din sec. al V-lea.
Capela San Gennaro
În nava din partea dreaptă se găsește intrarea în Capela San Genaro, numită Real Cappella del Tesoro di San Gennaro ("Capela regală a tezaurului lui San Gennaro"), care adăpostește unele dintre cele mai importante opere de artă din Dom. Alături de Certosa di San Martino, această capelă este considerată capodopera barocului napoletan.
Anul 1526 a fost un an greu pentru napoletani, care s-au confruntat cu războaie, epidemii de ciumă și cu erupțiile vulcanului Vezuviu. Au hotărât atunci să se îndrepte către San Gennaro, promițându-i în schimbul ajutorului că îi vor construi o nouă capelă, mai frumoasă și mai bogată decât cea veche, care se afla sus, în turnul din partea stângă. Dacă te vei uita la intrarea în biserică spre stânga sus, ai să observi o fereastră mai ciudată. Era parte dintr-o mică loggia, numită del Tesoro Vecchio ("a Vechiului Tezaur"), de unde preoții le arătau credincioșilor bustul sfântului și fiolele cu sângele său.
Promisiunea făcută sfântului a fost redactată formal, sub formă de contract, în fața unui notar și semnată chiar pe altarul principal al catedralei. Era ziua de 13 ianuarie a anului 1527, zi care nu fusese aleasă întâmplător - atunci se aniversa întoarcerea moaștelor în Napoli. Adăpostite inițial în catacombele San Gennaro, acestea fuseseră furate de longobarzi în sec. al IX-lea și, după ce trecuseră prin mai multe locuri, fuseseră restituite abia în anul 1497.
Cum șirul catastrofelor luase sfârșit, în anul 1601, orașul a numit o comisie formată din 12 membri, numită Deputazione, a cărei sarcină era să se îngrijească de construirea și decorarea noii capele. Această instituție există și astăzi, iar capela, deși se află în Dom, nu a aparținut de fapt niciodată Bisericii, ci orașului Napoli.
Capela San Gennaro a fost terminată la jumătatea sec. al XVII-lea, în stil baroc. În anul 1646, a fost mutat în ea tezaurul, fiind adus din turnul stâng al bisericii.
Împodobită cu picturi și decorată cu marmură, capela este ca o biserică în biserică și este foarte iubită de napoletani.
Poarta monumentală de la intrarea în capelă, realizată din alamă aurită, are o particularitate: dacă sunt atinse ușor cu un instrument din metal, barele verticale din partea inferioară emit note muzicale, similar unui xilofon. Este un simbol al faptului că în capelă aveau loc și concerte (orga de pe peretele din partea stângă a capelei este cea mai veche orgă din Napoli care încă funcționează, datând din anul 1649). În partea superioară a porții, pe ambele părți, se află bustul sfântului Gennaro.
În interior, se găsesc picturi de Domenichino și Giovanni Lanfranco (ambii artiști provenind din Emilia-Romagna) și de Jusepe de Ribera, un pictor spaniol foarte activ în Napoli în sec. al XVII-lea, care s-a inspirat mult din lucrările lui Caravaggio.
Alegerea de a aduce pictori din alte locuri să lucreze la capelă a stârnit o adevărată revoltă în rândul artiștilor locali, care au recurs la adevărate presiuni și amenințări. Guido Reni, de exemplu, a părăsit în grabă orașul, după ce un ucenic de-al său a fost înjunghiat. La fel a vrut să facă și Domenichino, după ce a primit o scrisoare de amenințare, dar comisia care se ocupa de capelă i-a oferit protecție, iar artistul și-a continuat lucrarea. A murit brusc la data de 6 aprilie 1641, pe când începea o nouă frescă, fiind, pare-se, otrăvit de pictorii napoletani. Nu se știe sigur, dar se spune că mormântul său s-ar afla chiar în fața porții de alamă, acolo unde este o lespede de marmură fără niciun fel de inscripție.
Pe bolta capelei este pictat "Paradisul" de Giovanni Lanfranco, iar în lunete sunt "Scene din viața lui San Gennaro" de Domenichino. Lanfranco a primit sarcina de a picta tavanul după moartea lui Domenichino. Se pare că artistul era plătit pentru fiecare chip pictat în parte, așa că a populat cupola cu o mulțime de personaje.
În fața altarului principal, realizat din porfir, se află o placă din argint masiv, sculptată de Gian Domenico Vinaccia între 1692 și 1695. Placa prezintă "Aducerea moaștelor sfântului de la Monte Vergine la Napoli". Artistul s-a reprezentat pe el însuși în personajul care își scoate pălăria, de lângă piciorul din spate al calului care îl poartă pe cardinalul Carafa (cel care aduce relicvele).
În stânga altarului se află un bust relicvariu al lui San Gennaro, realizat din aur și argint, de sculptori francezi. Opera a fost executată în 1305, la comanda regelui Carol II de Anjou, pentru ceremoniile de comemorare a o mie de ani de la moartea sfântului, petrecută în anul 305.
Într-un seif, în spatele altarului, sunt păstrate cele două fiole care conțin sângele lui San Gennaro. Acestea sunt scoase doar de trei ori pe an, când se organizează mari ceremonii religioase: pe 19 septembrie (sărbătoarea sfântului, care a fost decapitat într-o zi de 19 septembrie; fiolele sunt expuse timp de o săptămână), pe 16 decembrie (când se aniversează miracolul opririi lavei din anul 1631; fiolele sunt expuse doar o zi) și în sâmbăta de dinaintea primei duminici din luna mai (când se comemorează mutarea moaștelor sale la Napoli; fiolele sunt expuse o săptămână). Napoletanii vin în număr mare pentru a vedea dacă sângele uscat devine lichid. Dacă acest lucru nu se întâmplă, se crede că este semn rău prevestitor și că vor urma nenorociri. Altfel, este considerat de bun augur. Biserica Catolică, deși acceptând ritualurile, nu a recunoscut niciodată miracolul, iar unele studii științifice avansează ipoteza tixotropiei, care este proprietatea unor materiale de a deveni lichide atunci când se acționează mecanic asupra lor (cum ar fi agitarea la care sunt supuse fiolele cu sânge în timpul ceremonialului).
De jur împrejurul capelei se găsesc 19 sculpturi din bronz, reprezentând patroni ai orașului Napoli. Acestora li se adaugă 54 de busturi din argint, o parte aflându-se în muzeu.
Museo del Tesoro di San Gennaro
Din capela San Gennaro ai acces (dar vei avea nevoie de bilet de intrare) în Museo del Tesoro di San Gennaro ("Muzeul Tezaurului lui San Gennaro"). Acesta cuprinde o colecție de obiecte de preț, statui, picturi, candelabre și tabernacule donate sfântului de-a lungul timpului de regi, împărați sau nobili, dar și de oameni obișnuiți.
Muzeul a fost deschis în anul 2003, expunând operele care până atunci nu fuseseră niciodată arătate publicului.
Se spune că acest tezaur ar fi cel mai valoros din lume, fiind mai important ca cel al Coroanei Angliei sau al țarilor Rusiei. De-a lungul timpului, colecția de obiecte s-a îmbogățit, ajungând la peste 21.000.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un căpitan a dus colecția la Vatican, pentru a o proteja. La finalul conflictului însă, în ciuda insistențelor din partea Deputației, dar și a unor cardinali, Vaticanul nu s-a grăbit să o restituie. Atunci, s-a oferit ca voluntar Giuseppe Navarra, un om care făcuse avere din comerțul pe piața neagră, supranumit și "Regele din Poggioreale". Deghizat se pare în episcop, Navarra a reușit să recupereze comoara, pe care a adus-o înapoi în Napoli, folosind un drum mult mai ocolit, prin regiunile Marche și Abruzzo, pe străzi mai puțin umblate, pentru a evita să se întâlnească cu răufăcători sau cu trupele aliate. Ultima sală din muzeu îi este dedicată acestuia.
Cum intri în muzeu, spre dreapta se află sacristia capelei, în care se păstrează și astăzi veșmintele și obiectele necesare oficierii slujbei. Mobila a fost lucrată în sec. al XVII-lea, iar bolta este decorată cu figuri în stuc, datând din aceeași perioadă. Fresca de pe boltă și picturile din partea superioară a dulapurilor îi aparțin lui Luca Giordano.
Spre stânga este Capella della Concezione, a cărei boltă este ornată cu fresce și decorațiuni din marmură și stuc. Pictura de pe altar este "Eliberarea unei femei posedate", realizată în 1543, de Massimo Stanzione.
Din capelă vei intra în încăperile propriu-zise ale muzeului. Printre obiectele de preț se numără mitra, colierul, mantaua și cupa sfântului, cruci decorate cu safire și smaralde - toate capodopere ale bijutierilor italieni din secolul al XVIII-lea.
Mitra este considerată printre cele mai valoroase obiecte din lume. A fost realizată în anul 1713, pentru a împodobi bustul lui San Gennaro în timpul procesiunii din luna mai. Mitra cântărește 18 kg, fiind lucrată în argint aurit și decorată cu 3692 pietre prețioase: 3326 diamante, 198 smaralde și 168 rubine. Pietrele sunt simbolul celor trei virtuți creștine: credința, caritatea și speranța.
Colierul a fost realizat în sec. al XVII-lea, pentru a decora bustul sfântului în timpul procesiunilor. Timp de 250 de ani, până în anul 1929, i s-au adăugat bijuterii și pietre prețioase dăruite de nobili și de reprezentanți ai marilor case regale ale Europei.
În muzeu se află și o importantă colecție de obiecte din argint. În toate sălile, arta secolelor trecute se îmbină în mod suprinzător cu obiecte de artă contemporană.
