Trulli, misterioasele case tradiționale din Puglia
Zona geografică Valle d'Itria, aflată la sud de Bari, este cunoscută pentru ciudatele case conice denumite trulli. Deși numele lor este de obicei sinonim cu orașul Alberobello, trulli sunt răspândiți pe toată această întindere cu pământuri roșii, printre podgorii și livezi de măslini și migdali și constituie unul dintre obiectivele turistice ale regiunii Puglia din sudul Italiei.
Ce sunt trulli?
Trulli (la singular trullo) sunt mici case tradiționale construite din piatră calcaroasă, fără ajutorul mortarului. Au ziduri groase, văruite în alb, pentru a reflecta soarele și pentru a menține o temperatură răcoroasă vara și caldă iarna.
Acoperișurile conice, de culoare gri, sunt construite din pietre plate de calcar numite chianche sau chiancarelle, așezate în cercuri concentrice din ce în ce mai mici. Pe acoperișuri sunt uneori pictate simboluri albe, de origine religioasă sau păgână. În vârf se găsește un ornament din piatră (pinnacolo) în formă de cruce, sferă sau disc.
Trulli erau construiți în general de către fermieri pe câmp, ca depozite sau adăposturi temporare sau ca locuințe permanente.
Originea numelui
Numele de trullo provine din termenul grecesc trullos, care înseamnă "cupolă" sau "boltă". Acesta a trecut în latina medievală sub forma de trullus sau trulla, care desemna o structură cu acoperiș conic sau sferic.
Este interesant de remarcat faptul că, pentru mult timp, locuitorii din Puglia nu au folosit cuvântul trullo pentru a-și denumi casele. În dialectul local, aceste construcții erau numite casedde ("căsuțe"). Termenul trullo era utilizat mai curând de învățații străini care vizitau regiunea și descriau forma neobișnuită a acoperișurilor conice.
Răspândirea pe scară largă a cuvântului trullo a avut loc abia în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, odată cu începerea studierii arhitecturii rurale din Valle d'Itria.
Unde se găsesc trulli?
Trulli se găsesc în sudul Italiei, în regiunea Puglia. Aria lor geografică coincide cu Valle d'Itria (Valea Itria) - partea mai joasă a Podișului Murgia.
Cei mai numeroși și mai bine păstrați trulli (peste 1500) se găsesc în orașul Alberobello, unde sunt grupați în două cartiere principale: Rione Monti și Rione Aia Piccola (vezi și articolul despre obiectivele turistice din Alberobello).
Cei mai pitorești trulli se găsesc însă în afara localității și sunt împrăștiați printre livezi de măslini, de-a lungul drumurilor ce duc de la Alberobello la Martina Franca sau de la Martina Franca la Locorotondo, precum și în împrejurimile localităților Cisternino, Ceglie Messapica și Ostuni sau chiar spre mare, lângă Monopoli sau Polignano a Mare.
Unele construcții sunt ruinate, altele sunt mai bine păstrate, iar multe au fost transformate în crame, restaurante sau în hoteluri inedite în care te poți caza.
Un tip de trulli, cu acoperiș în trepte, există și în părțile de coastă din provincia Taranto, precum și în sudul zonei Salento (Capo di Leuca). Aici, aceste clădiri sunt numite truddi, tròdduri sau pajare și sunt folosite în principal ca adăposturi agricole rurale.
Oriunde i-ai întâlni, trulli dau un farmec deosebit peisajului din această parte a sudului Italiei.
Tehnica de construcție
Trulli sunt ridicați prin vechea tehnică de construcție numită a secco ("zidărie uscată"), în care clădirile sunt asamblate fără ajutorul vreunui liant.
Pietrele, adunate de pe câmpuri sau excavate, foarte puțin cioplite, sunt puse una peste alta, formând o bază circulară. Zidurile sunt duble, iar spațiul dintre ele este umplut cu moloz și pietriș, creând o izolație termică foarte bună. În pereți se deschid o intrare și câteva ferestre mici, iar în interior se găsește o vatră.
Acoperișurile sunt conice, tot cu structură dublă, construite din plăci de calcar suprapuse în trepte succesive (chianche sau chiancarelle). La baza acoperișului (accesibil printr-o scară cu trepte înguste) se găsesc streșini care colectează apa, direcționând-o către o cisternă aflată sub casă.
De ce au fost construiți trulli?
Originea caselor trulli din Puglia nu este cunoscută cu certitudine, dar este sigur că tradiția construcțiilor din zidărie uscată are o vechime de câteva mii de ani și se întâlnește în întreaga regiune mediteraneeană.
Unii cercetători au asociat trulli cu anumite construcții din Micene, bazându-se și pe faptul că această zonă, împreună cu alte părți din sudul Italiei, a fost cândva inclusă în Magna Graecia, iar porturile de aici erau cele mai apropiate de porturile grecești, facilitând transmiterea influențelor.
Alții au remarcat similitudini între trulli și unele edificii din Siria și alte țări din Orientul Mijlociu. Astfel, primii trulli ar fi fost de fapt chilii sau cavouri construite de călugării sosiți din Orient prin sec. al X-lea, iar localnicii le-ar fi copiat și le-ar fi folosit drept locuințe.
O altă ipoteză vehiculată în istoriografia romantică din sec. al XIX-lea leagă originea trullilor de Cavalerii Cruciați, care s-au stabilit în Puglia în Evul Mediu. Întorcându-se din Orientul Mijlociu, aceștia ar fi fost impresionați de casele din piatră cu cupolă conică întâlnite în acele regiuni și ar fi adus această tehnică în Italia, pentru a-și construi adăposturi sau garnizoane rurale. Prezența pe acoperișurile trullilor a crucilor, monogramelor creștine și a unor figuri precum potirul i-a determinat pe unii autori din sec. al XIX-lea să le atribuie chiar un cod secret al Templierilor.
Cea mai atrăgătoare ipoteză despre existența trullilor are la bază ideea evitării taxelor. Legea Pragmatica de Baronibus, emisă în sec. al XV-lea de Ferdinand I de Aragon, regele Neapolelui impunea ca nobilii feudali să plătească o taxă considerabilă pentru fiecare așezare permanentă nou înființată pe moșiile lor. Decretul înăsprea controalele și sacțiunile asupra feudalilor care ridicau sate fără autorizație sau care încercau să ascundă numărul real al locuințelor de pe domeniile lor.
În Puglia, în zona Valle d'Itria, familia nobilă de Acquaviva din Conversano colonizase teritoriul pe care s-a dezvoltat ulterior orașul Alberobello cu țărani iobagi, aduși să cultive pământul și să defrișeze pădurile. Pentru a evita plata taxelor impuse de lege, contele i-a obligat pe țărani să își construiască casele doar din piatră, fără a folosi lianți. În acest fel, când se apropiau inspectorii regali, țăranii scoteau o piatră ce servea drept cheie de boltă, iar acoperișul conic era demolat rapid, transformându-se într-o grămadă de pietre. Apoi locuințele erau reconstruite rapid, în câteva zile.
Cei mai vechi trulli păstrați până astăzi datează din sec. al XVII-lea. În prezent, trulli sunt protejați prin lege, iar demolarea, modificarea sau reconstrucția lor sunt ilegale.
Ce semnificație au simbolurile de pe acoperișuri?
Acoperișurile conice ale trullilor poartă adesea simboluri de culoare albă, desenate cu var, a căror semnificație nu este pe deplin cunoscută. Acestea reprezintă una dintre cele mai enigmatice și mai fascinante caracteristici ale arhitecturii rurale din Puglia.
Prima încercare de clasificare a acestora a avut loc în anul 1940, iar în anul 1954 au fost stabilite cele cinci mari categorii de simboluri cunoscute astăzi:
- simboluri religioase (crucea de diferite tipuri, monograma lui Hristos IHS, inima străpunsă - simbolizând durerea Fecioarei Maria, potirul sfânt, porumbelul sau alfa și omega) - sunt cele mai numeroase și au rolul de a binecuvânta casa și de a atrage protecția divină
- simboluri păgâne și magice (șarpele, ochiul, potcoava, triunghiul, secera, spicul de grâu, ramura de măslin) - aveau rolul de a îndepărta duhurile rele, ghinionul, bolile sau deochiul
- simboluri astrologice și cosmice (soarele, luna, stelele sau cometele) - reflectând strânsa legătură a agricultorilor cu ciclurile naturii, aveau rolul de a atrage recolte bogate și vreme bună
- simboluri zodiacale (semnele zodiacului, redate în forme simplificate, geometrice) - reprezentau fie zodiile familiei care locuia în casă, fie momentul finalizării construcției
- simboluri ornamentale, laice și de proprietate (monograme, unelte de muncă, cifre, figuri geometrice și blazoane simplificate) - includ elemente folosite pentru identificarea proprietarului sau meșterului, precum și desene geometrice sau decorative fără o încărcătură profundă)
Aceste desene pictate sunt completate de elementul sculptat din vârful acoperișului, numit pinnacolo. Realizate din piatră cioplită în formă de sferă, piramidă, cruce sau disc, acestea nu erau doar decorative sau simbolice, ci aveau și un rol structural, ajutând la fixarea pietrelor de la baza cupolei și protejând acoperișul de infiltrațiile de apă.
