11 locuri de vizitat în Monopoli
Monopoli este unul dintre numeroasele locuri pe care le poți vizita în regiunea Puglia. Este un orășel de pescari, cu case albe, biserici baroce și cu o frumoasă promenadă construită de-a lungul zidurilor de apărare. Principalele obiective turistice sunt Castelul Carlo al V-lea, portul vechi și Catedrala Maria Santissima della Madia.
La Monopoli poți ajunge foarte ușor cu trenul, din Bari (vezi și articolul despre transportul din Bari la Monopoli) sau din Polignano a Mare. Itinerariul pe care ți-l propunem pleacă de la gară (de unde vei avea de mers circa 15 minute pentru a ajunge în centru), trece prin piețele Vittorio Emanuele II (în centrul nou) și Giuseppe Garibaldi (în centrul istoric), prin portul vechi, pe la castel, de-a lungul zidurilor și apoi intră din nou în orașul vechi.

1. Piazza Vittorio Emanuele II
Dacă vii dinspre gara din Monopoli, drumul tău spre centru va trece probabil prin Piazza Vittorio Emanuele II, aflată la limita dintre orașul nou și cel vechi. Spațiul a fost inițial amenajat în anul 1796, atunci când regiunea se afla sub stăpânirea Regatului de Napoli. Piața se găsea în Borgo Nuovo ("Orașul Nou") și a păstrat până astăzi porecla de Borgo.
Cu o suprafață de circa 18.000 mp, Piazza Vittorio Emanuele II este una dintre cele mai mari piețe din Puglia și locul în care se desfășoară principalele evenimente din oraș. O alee largă o împarte în două zone dreptunghiulare, încadrate de stejari de stâncă plantați în anul 1893 (Quercus Ilex este un arbore mediteraneean cu frunze veșnic verzi). În mijlocul fiecărei zone se află câte un monument: o statuie a eroilor, realizată în anul 1928, în amintirea celor 300 de locuitori din Monopoli căzuți în Primul Război Mondial și o fântână construită în anii 1930 și refăcută în anii 2000.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, galeriile subterane din piață au servit drept adăpost antiaerian în fața bombardamentelor britanice.

2. Piazza Giuseppe Garibaldi
La câteva minute de mers pe jos se găsește Piazza Giuseppe Garibaldi. Este principala piață din centrul istoric, iar localnicii îi spun simplu, La Piazza. În trecut a purtat și numele de Piazza della Mercanzie, pentru că era locul în care negustorii își desfășurau activitățile comerciale. Astăzi adăpostește numeroase restaurante, baruri și cafenele.

În mijlocul pieței se află o mică fântână, caracterizată de stilul sobru, specific perioadei fasciste.

Pe o latură se înalță Palazzo Rendella, care își are originea în cazarma construită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea pentru a servi drept locuință soldaților spanioli încartiruiți în oraș. În sec. al XIX-lea, clădirea a fost transformată pentru a găzdui la etaj teatrul municipal și la parter piața de pește. Din anul 1958, palatul este sediul Bibliotecii Civice, care joacă și rolul de centru cultural.

Mai departe, în capătul opus al pieței, se înalță Turnul Civic, numit și Turnul cu Ceas, construit în sec. al XVI-lea. Sub ceas este așezată stema localității, cu trei trandafiri albi pe un fundal roșu, iar mai jos este statuia lui San Gennaro, semn al relațiilor cu Campania, și în special cu Napoli.

În baza turnului este încorporată "Coloana infamiei", de care erau legați în trecut cei care nu respectau legea, fiind batjocoriți în mod public.

Lângă Piazza Garibaldi, un mic pasaj asigură legătura cu portul vechi. Se mai numește și Porta dell'Antico Porto ("Poarta vechiului port") sau Arco del Porto ("Arcul Portului"). În interior este o imagine pictată a Madonnei della Madia, protectoarea orașului.

3. Portul vechi
Încă din vechime, Monopoli a avut o importanță strategică, datorată poziției la Marea Adriatică. Portul său, cel mai mare dintre Bari și Brindisi, a jucat un rol esențial în activitățile comerciale și a adus bunăstare economică orașului.
Astăzi, zona portuară se împarte între portul mai modern și portul vechi, unde vei găsi vaporașe care organizează excursii pe mare (majoritatea către grotele din Polignano), precum și bărci tradiționale de pescari.

Plimbându-te pe Via Porto de pe digul Margherita, de-a lungul zidurilor care străjuiesc centrul vechi al orașului, vei trece pe lângă Palazzo Martinelli - o reședință nobiliară din sec. XVII-XVIII, ce se distinge prin loja în stil neogotic, adăugată în sec. al XIX-lea.

Mergând înainte pe dig, o placă și un basorelief de pe zidul castelului îți vor atrage poate atenția. Acestea amintesc de o tragedie petrecută la 28 august 1971 în largul coastei. Atunci, pe vasul grecesc Heleanna (un petrolier transformat în navă de pasageri), o scurgere de gaze a dus la izbucnirea unui incendiu. În acel moment, vasul, care venea de la Patra și se îndrepta spre Ancona, se afla la sud de Monopoli, cam în dreptul localității Fasano. Colacii și bărcile de salvare s-au dovedit insuficiente pentru cele 1174 de persoane de la bord - un număr aproape dublu față de capacitatea navei. În ajutor au venit nave și ambarcațiuni din mai multe localități din jur, inclusiv din Monopoli. Tragedia a avut 41 de victime (25 de morți și 16 dispăruți) și 271 de răniți, de diferite naționalități.

În capătul digului este Faro Rosso ("Farul Roșu"), construit în anul 1878.

4. Castelul Carlo al V-lea
Trecând prin poarta care se deschide în zidul de pe dig, vei ajunge la masivul castel din Monopoli, construit chiar pe promontoriu. De formă pentagonală, fortificația a fost ridicată la jumătatea sec. al XVI-lea, în timpul dominației spaniole. Era parte a sistemului de cetăți ridicate din dorința lui Carol al V-lea pentru a apăra coasta Pugliei de atacurile inamice.

Castelul a fost sediu al celei mai înalte autorități militare din oraș, iar din prima jumătate a sec. al XIX-lea și până în 1969 a funcționat ca închisoare. Astăzi, în interior se organizează diferite expoziții și evenimente.
Locul este înconjurat de legende. Cea mai cunoscută dintre ele povestește că o tânără de origine nobilă s-a îndrăgostit de un soldat spaniol. Într-o zi, acesta a fost trimis pe mare, dar nu s-a mai întors niciodată, fiind înghițit de valurile Adriaticii. Neputând accepta pierderea, femeia se urca în fiecare zi pe bastioanele castelului, bătând dintr-o tobă, pentru a-i indica calea spre casă. Se spune că fantoma ei încă mai rătăcește prin fortăreață, așteptându-și iubitul.

5. Zidurile de apărare
De la castel poți continua plimbarea pe Lungomare Santa Maria - promenada care merge de-a lungul zidurilor de apărare ce mărginesc centrul istoric, oferind priveliști frumoase atât asupra mării, cât și către casele albe ale orașului.

Pe drum vei întâlni Bastionul Santa Maria, ridicat tot în sec. al XVI-lea, pentru a proteja orașul de atacurile dinspre mare. Pe bastion se găsesc două tunuri ce datează din anul 1850, provenite de la fortăreața din Gaeta (regiunea Lazio) și dăruite orașului Monopoli de către regele Vittorio Emanuele al II-lea.

Puțin mai încolo este Biserica San Salvatore. Istoria locului în care se află coboară în timp până în perioada paleocreștină și se spune că ar fi fost construită în anul 313, cu sprijinul împăratului Constantin cel Mare. În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, a fost reconstruită în stil baroc. În prezent este folosită ca spațiu pentru expoziții.


6. Cala Porta Vecchia
Cala Porta Vecchia este principala plajă din Monopoli. Situată chiar în centru, a fost creată prin demolarea unei părți din zidul de apărare al orașului. Plaja este în mare parte nisipoasă, dar are și o zonă cu stânci, iar în timpul sezonului poate deveni foarte aglomerată. Apa se adâncește treptat, ceea ce o face potrivită pentru copii.
Notă: în prezent, în zona plajei se desfășoară lucrări de refacere.


7. Centrul vechi
De la plajă, revino în centrul vechi. Plimbă-te pe străduțele înguste, oprește-te la o cafea sau la o înghețată, intră prin magazinele de suvenire și fotografiază cele mai încântătoare colțuri.



8. Biserica Santa Maria del Suffragio
În imediata apropiere a plajei se înalță Biserica Santa Maria del Suffragio, cunoscută și sub numele de Biserica Purgatoriului. Lăcașul de cult în stil baroc datează din sec. al XVII-lea și impresionează prin decorul său dominat de tema morții.
Biserica a fost construită în anii 1687-1700, de către Confraternitatea Nostra Signora del Suffragio. A fost ridicată în memoria victimelor cauzate de prăbușirea clopotniței catedralei, aflată în imediata apropiere, peste casele din jur.
Elementele care decorează exteriorul sunt asociate cultului morții: din ghirlande se ivesc cranii și oase încrucișate, iar pe portalul ce datează din anul 1736 sunt sculptate două schelete. În jurul lor sunt dispuse simbolurile unor diverse profesii, de la muncile de jos până la coroanele și tiarele papale - toate egale în fața morții. Într-o nișă de deasupra intrării este așezată statuia Arhanghelului Gabriel.
În interior, atrage atenția altarul principal, lucrat în piatră de Lecce, somptuos decorat cu statui de sfinți, îngeri și motive vegetale.

Ridicând privirea, vei putea observa cupola, la baza căreia sunt pictate schelete ce poartă steaguri și atribute religioase.

Ceea ce stârnește însă cel mai mult curiozitatea turiștilor este capela aflată imediat în stânga intrării, al cărei interior poate fi zărit și dinspre stradă, printr-o fereastră. În vitrine sunt expuse nouă mumii îmbrăcate în hainele confraternității căreia îi aparținea biserica. Aparțin unor persoane importante din Monopoli (printre care se numără notari, avocați și guvernatori), care au fost membri ai acestei confraternități și au murit în sec. XVIII și XIX.

Ca și în alte locuri din sudul Italiei (precum Catacombele Cappuccinilor din Palermo, Biserica rupestră San Pietro Barisano din Matera sau Complexul Sant'Anna dei Lombardi din Napoli), în Biserica Santa Maria del Suffragio se practica procedura de mumificare a corpurilor prin uscare. În subterane se găsea o încăpere numită putridarium, în care defuncții erau dezbrăcați, spălați și așezați pe un fel de grătare deasupra unor bazine. Când lichidele părăseau corpurile, acestea erau poziționate în picioare, în nișele ce se găseau de-a lungul pereților. În epocă, persoanele importante plăteau mulți bani pentru a fi mumificate și a deveni astfel parte din corpul bisericii.
Într-o vitrină mai mică din stânga capelei este conservată singura mumie de copil din Puglia: Plautilla Indelli, o fetiță moartă la vârsta de doar 2 ani, la începutul sec. al XIX-lea. Îmbrăcată într-o rochie și cu o bonetă pe cap, mumia pare o păpușă. Se știe doar că a fost copilul unei familii nobile, iar părinții ei erau probabil membri ai confraternității. Spre deosebire de celelalte mumii, cea a fetiței a fost conservată printr-un procedeu chimic de îmbălsămare.
Biserica Santa Maria del Suffragio
Orar:
Biserica se poate vizita în cadrul programului Chiese aperte ("Biserici deschise"), de la 1 iunie la 30 septembrie 2026:
- luni-duminică: 17:00-21:00
Preț bilet:
- gratuit
9. Catedrala Maria Santissima della Madia
Ascunsă cumva printre străduțele înguste din centrul vechi, Catedrala Maria Santissima della Madia își dezvăluie farmecul abia când pășești în mica piațetă din fața ei.


Esta una dintre cele mai frumoase biserici din regiunea Puglia, iar numele său este legat de o icoană a Fecioarei cu Pruncul. Se spune că atunci când se construia catedrala, lucrările au fost întrerupte din cauza lipsei materialului pentru acoperiș. În noaptea de 16 decembrie a anului 1117, în port a ajuns o plută ce purta o icoană a Fecioarei. Conform legendei, cele 31 de bârne ale plutei ar fi fost folosite la ridicarea acoperișului, finalizându-se astfel construcția catedralei. Termenul de madia desemnează chiar pluta din lemnele căreia s-a construit biserica, iar Madonna della Madia este protectoarea orașului Monopoli.

Datele istorice arată că prima catedrală romanică a fost ridicată în sec. al XII-lea, din dorința episcopului Romualdo, probabil pe ruinele unui templu antic dedicat divinităților Maia și Mercur. În anul 1741, vechea construcție a fost demolată, fiind înlocuită cu o biserică în stil baroc, finalizată în 1772.
Câțiva ani mai târziu, în 1786, a fost ridicat și zidul din dreapta bisericii, cu înălțimea de 33 m. Scopul său era acela de a proteja piațeta de vântul care bătea dinspre mare.

Interiorul bisericii este fastuos, decorat cu fresce și marmură policromă. În prima capelă din nava dreaptă se păstrează bârnele de lemn din care a fost construit, conform tradiției, acoperișul primei catedrale, iar în capela altarului principal este păstrată icoana bizantină Madonna della Madia.


În fiecare an, în datele de 16 decembrie și 14-16 august are loc marea sărbătoare dedicată Madonnei della Madia. Evenimentul legendar al sosirii plutei în vechiul port este reevocat prin intermediul unei procesiuni pe mare, însoțită de focuri de artificii.
Catedrala Maria Santissima della Madia
Orar:
1 iunie-30 septembrie 2026:
- luni-duminică: 08:00-21:00
Preț bilet:
- gratuit
Subteranele bisericii, redescoperite în anii 1980, în urma unor cercetări arheologice, au fost recent deschise publicului și constituie astăzi Muzeul Romualdo - un spațiu expozițional inedit, găzduit în cripta primei catedrale romanice.

10. Muzeul Diecezan
Imediat în stânga catedralei se găsește Muzeul Diecezan, adăpostit în clădirile fostului seminar episcopal. În interior se păstrează icoane, manuscrise, obiecte liturgice, dar și opere ale unor pictori din Veneția (precum Palma il Giovane sau Veronese) sau ale unor artiști influențați de Caravaggio.

11. Bisericuțele rupestre din Monopoli
Printre obiectivele turistice din Monopoli se numără și mai multe bisericuțe rupestre care păstrează urme de fresce vechi. Săpate în stâncă prin sec. X-XIV, acestea se găsesc la marginea centrului istoric.
În apropiere de plaja Porta Vecchia se află biserica rupestră San Matteo dell'Arena, situată în șanțul zidurilor de apărare.

Mai departe, către Piazza Vittorio Emanuele II, este cripta Madonna del Soccorso, ce datează din sec. al XI-lea. Deasupra intrării în criptă este așezat un grup statuar sculptat în sec. al XVI-lea de Stefano da Putignano (operele sale se găsesc și în catedrala din Polignano - vezi articolul despre obiectivele turistice din Polignano a Mare).

Lângă strada ce leagă Monopoli de Ostuni se găsește bisericuța închinată Sfântului Duh (Chiesetta dello Spirito Santo), ce datează din sec. XII sau XIII și păstrează resturile unor fresce bizantine.