Bazilica Sfântul Anton din Padova

Bazilica Sf. Anton (Basilica di Sant'Antonio) este unul dintre cele mai vizitate obiective din Padova. Sfântul Anton de Padova, ale cărui moaște sunt păstrate în biserică, este patronul orașului și se numără printre cei mai iubiți sfinți ai lumii catolice. Locuitorii îl numesc pur și simplu il Santo ("Sfântul"), iar o mulțime de străzi, magazine, cofetării și restaurante din oraș poartă numele Del Santo ("al/ a Sfântului"). Așa se explică cel de-al doilea "fără" din porecla Padovei, "Orașul celor trei FĂRĂ - pajiștea fără iarbă, sfântul fără nume și cafeneaua fără uși".

Bazilica Sf. Anton face parte dintr-un complex mai mare, care cuprinde și Muzeul Antonian și Muzeul Devoțiunii Populare, Oratoriul Sf. Gheorghe (Oratorio San Giorgio) și Școala Sfântului (Scuola del Santo).

Program

Bazilica Sf. Anton:

Iarna (ora solară):

luni-vineri: 06:15-18:45
sâmbătă-duminică: 06:15-19:25

Vara (ora legală):

luni-duminică: 06:15-19:25

Muzeul Antonian Muzeul Devoțiunii Populare, Oratoriul San Giorgio și Scuola del Santo:

luni: închis
marți-duminică: 09:00-13:00, 14:00-18:00
25 decembrie și 1 ianuarie: închis

Bazilica Sf. Anton din Padova este una dintre cele mai mari biserici din lume.

Bilete

Accesul în Bazilica Sf. Anton din Padova este gratuit.

Biletele pentru Muzeul Antonian și Muzeul Devoțiunii Populare, Oratoriul San Giorgio și Scuola del Santo (bilet combinat) au următoarele prețuri:

adult: 10 EUR
studenți: 7 EUR
copii sub 6 ani: gratuit
bilet familie: 20 EUR

Intrarea în complexul muzeal este gratuită în cea de-a doua duminică din luna mai și pe 4 octombrie.

Vizită la Bazilica Sf. Anton din Padova

Bazilica Sf. Anton este situată în Piazza del Santo, care a fost amenajată pe locul unui străvechi cimitir.

Înainte de a intra în biserică, aruncă o privire către statuia ecvestră din față. Îl reprezintă pe condotierul venețian Erasmo da Narni, cunoscut sub numele de Gattamelata și a fost realizată de faimosul sculptor Donatello din Florența. Sculptura a fost turnată în bronz, în anul 1453 și a constituit o realizare tehnică impresionantă pentru acea epocă - a fost prima statuie ecvestră în mărime naturală a Renașterii italiene, servind ca model pentru multe sculpturi ulterioare.

În fața bisericii se află statuia condotierului Gattamelata, realizată de Donatello (în renovare în momentul vizitei noastre).

Construcția Bazilicii Sf. Anton a început în anul 1232, la un an după moartea sfântului (care s-a născut la Lisabona, dar a murit în anul 1231, la Padova). Arhitectura sa - un amestec de domuri bizantine și turnuri subțiri, ce amintesc de minaretele orientale, a fost puternic influențată de cea a Bazilicii San Marco din Veneția.

Capela Sf. Anton

Cum intri, în partea stângă, se găsește Cappella del Santo ("Capela Sfântului"), care adăpostește moaștele Sfântului Anton. Sunt considerate făcătoare de minuni și atrag în fiecare an un număr impresionant de pelerini. Impunătorul monument funerar al sfântului (arca), lucrat în marmură de culoare verde, este tot timpul acoperit cu ofrande votive lăsate de credincioși. A fost realizat în anul 1594, iar candelabrele din argint datează din sec. al XVII-lea.

Aspectul actual al capelei datează din epoca Renașterii.

În anii 1505-1507, capela a fost decorată cu nouă basoreliefuri din marmură, lucrate de Tullio și Antonio Lombardo și de Jacopo Sansovino, dar și de alți sculptori ai epocii, mulți dintre ei activând și în Veneția. Fiecare basorelief ilustrează câte o scenă din viața sfântului. Astfel, de la stânga la dreapta, se desfășoară: "Îmbrăcarea hainei Sf. Anton", "Soțul gelos își înjunghie soția", "Sf. Anton învie un tânăr", "Învierea unei tinere înecate", "Sf. Anton învie un copil înecat", "Miracolul inimii cămătarului", "Miracolul piciorului tăiat și refăcut", "Paharul trântit la pământ și rămas intact", "Un nou-născut dovedește cinstea mamei sale".

În fiecare an, în ziua de 13 iunie (data în care a murit), este sărbătoarea Sfântului Anton, iar orașul se transformă într-un mare loc de pelerinaj.

Jacopo Sansovino - "Miracolul tinerei înviate"

Tullio Lombardo - "Miracolul piciorului vindecat"

Capela Madonna Mora

Mergând mai departe, spre dreapta, vei ajunge la Capela Madonna Mora. Este ceea ce a mai rămas din vechea bisericuță Santa Maria Mater Domini, în care Sf. Anton se ruga și oficia Liturghia. În acest loc a fost îngropat sfântul, în anul 1231, iar osemintele sale au rămas aici până în 1263.

Statuia Fecioarei cu Pruncul de pe altarul gotic este opera unui sculptor francez și datează de la sfârșitul sec. al XIV-lea.

Conform celor mai recente descoperiri, pictura din spatele statuii a fost realizată de Giotto, înainte de a lucra la frescele din Capela Scrovegni.

Statuia Fecioarei din altarul capelei Madonna Mora datează de la sfârșitul sec. al XIV-lea.

Capela Fericitului Luca

Nu trece fără să arunci o privire în capela din partea stângă, care poartă numele "Fericitului Luca" (Beato Luca), un discipol al Sf. Anton, înmormântat aici.

Altarul datează din sec. al XIII-lea, iar frescele au fost realizate de Giusto de' Menabuoi în anul 1382. În centru este reprezentată Fecioara Maria, între sfinții franciscani.

Icoana principală este cea a Fecioarei cu Pruncul. În partea de jos se află mormântul Fericitului Luca.

Dacă te uiți în stânga altarului, vei vedea o imagine a orașului Padova, așa cum arăta în acea vreme. Spre centrul frescei poți recunoaște Palazzo della Ragione.

Spre stânga, o frescă înfățișează orașul Padova, așa cum era în sec. al XIV-lea.

Capela Moaștelor

Următoarea capelă importantă este Cappella delle reliquie ("Capela Moaștelor"), numită și Cappella del Tesoro ("Capela Tezaurului"). A fost ridicată în stil baroc, spre sfârșitul sec. al XVII-lea. Statuile îi înfățișează, de la stânga la dreapta, pe Sf. Francisc din Assisi, Credința, Umilința, Penitența, Caritatea și Sf. Bonaventura. Deasupra nișei centrale este statuia Sfântului Anton în glorie.

Cappella delle Reliquie a fost construită la sfârșitul sec. al XVII-lea, în stil baroc.

În nișele acoperite de geamuri sunt păstrate fragmente de moaște.

Capela adăpostește o ciudată colecție de moaște, printre care limba, mandibula și aparatul vocal al Sf. Anton, păstrate în relicvarii lucrate în secolele XIV și XV, care sunt opere de artă în sine. Un relicvariu modern conține câteva fragmente din moaștele Sf. Ioan Paul al II-lea.

În această capelă se află și sicriul în care a fost așezat inițial corpul Sf. Anton, precum și ceea ce a mai rămas din haina sa monahală.

Relicvariul care conține limba Sf. Anton

În centru - piatra care i-a servit drept pernă Sfântului Anton; spre dreapta - relicvariu cu fragmente din moaștele Sf. Ioan Paul al II-lea

Altarul principal

Altarul principal este împodobit cu basoreliefuri și statui din bronz, realizate de Donatello în sec. al XV-lea.

În centru este Fecioara Maria cu Pruncul, iar deasupra este Iisus pe cruce. Statuile din partea stângă îi înfățișează pe sfinții Francisc, Iustina și Ludovic de Anjou, iar spre dreapta sunt sfinții Anton, Daniel și Prosdocimus, primul episcop al Padovei.

Candelabrul de bronz din stânga altarului a fost realizat de Andrea Briosco (il Riccio) în anul 1515 și este considerat cel mai frumos din lume.

Interiorul Bazilicii Sf. Anton este impresionant.

Capela Sf. Francisc

Frescele din capela dedicată Sfântului Francisc sunt de dată mai recentă. Frescele inițiale din sec. al XVII-lea s-au pierdut, iar capela a fost repictată în prima jumătate a sec. al XX-lea cu scene din viața Sf. Francisc.

Sacristia

Pe unul dintre pereții sacristiei se află două fresce ce datează din anul 1518: "Sf. Anton predicând peștilor" și "Miracolul paharului".

Capela Sf. Iacob

Chiar în partea opusă față de Capela Sf. Anton, în nava dreaptă a bisericii, se află Capela Sf. Iacob (San Giacomo), construită în anul 1372 și decorată în stil gotic. Frescele, pictate de Altichiero da Zevio, în colaborare cu pictorul Jacopo Avanzi din Bologna, înfățișează scene din viața Sf. Iacob.

Peretele central este dominat de marea frescă a "Răstignirii", care este divizată în trei părți cu ajutorul coloanelor din marmură roșie, ce susțin arcadele.

Scena "Răstignirii" este împărțită în trei secțiuni cu ajutorul coloanelor.

Pe peretele din stânga sunt prezente trei episoade ce ilustrează "Visul regelui Ramiro", "Consiliul lui Carol cel Mare" și "Bătălia de la Clavijo". Personajele sunt inspirate de cele din viața reală: Carol cel Mare are trăsăturile regelui Ludovic I al Ungariei (aliat al conducătorilor Padovei), iar printre personajele de la curtea sa pot fi recunoscuți poetul Francesco Petrarca sau Bonifacio Lupi, cel care a comandat construirea capelei.

Deasupra capelei se află orga cu 4189 tuburi, ce datează din anul 1929.

"Visul regelui Ramiro" (stânga), "Consiliul lui Carol cel Mare" (centru) și "Bătălia de la Clavijo" (dreapta)

Muzeul Antonian și Muzeul Devoțiunii Populare

După ce ai văzut bazilica, îți poți continua vizita prin claustrele mânăstirii franciscane (curțile interioare) sau prin muzeele acesteia.

În Muzeul Antonian (Museo Antoniano) poți vedea opere de artă originale, realizate de-a lungul secolelor pentru Bazilica Sf. Anton din Padova.

Muzeul Devoțiunii Populare expune obiecte donate de credincioși, în semn de mulțumire pentru rugămințile îndeplinite de către sfânt.

Chiostro del Noviziato ("Claustrul Noviciatului")

Oratoriul San Giorgio

Același bilet cu care ai vizitat muzeele din incinta mânăstirii este valabil și pentru a vizita Oratorio di San Giorgio și Scuola del Santo - cele două bisericuțe asemănătoare, din cărămidă, aflate în piață, spre dreapta Bazilicii Sf. Anton.

Oratorio di San Giorgio ("Oratoriul Sfântului Gheorghe") face parte din Patrimoniul UNESCO, fiind important pentru frescele realizate în anii 1379-1384 de pictorii Altichiero da Zevio și Jacopo da Verona (autorul ciclului de fresce din Oratorio di San Michele).

Bisericuța a fost construită în anul 1377, din ordinul marchizului Raimondino dei Lupi di Soragna, pentru a servi drept capelă funerară a familiei sale.

La exterior, deasupra ușii, poți admira trei basoreliefuri: Sf. Gheorghe omorând dragonul, încadrat în stânga și în dreapta de blazoanele familiei Lupi di Soragna.

Pereții capelei sunt decorați cu 22 de mari fresce. Cum intri, pe peretele din spatele tău, sunt reprezentate "Buna Vestire" (în dreapta și în stânga micii ferestre rotunde), apoi "Adorația păstorilor" și "Adorația Magilor" (în registrul central) și "Fuga în Egipt" (stânga jos) și "Prezentarea lui Iisus la Templu" (dreapta jos).

Pe peretele de la intrare sunt scene din viața lui Iisus.

Pe peretele opus intrării este "Răstignirea", iar deasupra sa se găsește "Încoronarea Fecioarei".

Peretele opus este dominat de marea frescă a "Răstignirii".

Peretele din stânga altarului este decorat cu scene din viața Sfântului Gheorghe, sfânt care dă și numele capelei. În partea de sus este una dintre cele mai frumoase fresce din biserică: Raimondino dei Lupi, însoțit de Sf. Gheorghe și de Sf. Lucia, este îngenuncheat, alături de soția sa, în fața Fecioarei cu Pruncul. În spatele său se află un întreg șir de rude - părinți, frați și nepoți, fiecare lângă sfântul său protector.

Tot pe latura stângă se află sarcofagul marchizului.

În scena din partea sus sunt înfățișați Raimondino dei Lupi și familia sa, în fața Fecioarei cu Pruncul.

În dreptul peretelui din stânga, pictat cu scene din viața Sf. Gheorghe, se află și sarcofagul lui Raimondino dei Lupi.

Pe peretele din dreapta sunt reprezentate scene din viețile sfintelor Ecaterina de Alexandria (în partea superioară) și Lucia (în registrul inferior). Acestea, împreună cu Sf. Gheorghe, erau sfinții protectori ai familiei Lupi.

Pe peretele din dreapta, în partea de jos, sunt episoade din viața Sfintei Lucia.

Scenele din partea de sus reprezintă torturarea pe roată a Sfintei Ecaterina și apoi decapitarea și înmormântarea pe Muntele Sinai.

Bolta, care amintește de cea a lui Giotto, din Capela Scrovegni, este decorată cu un cer înstelat și medalioane cu sfinți.

Scuola del Santo

Clădirea alăturată Oratoriului San Giorgio este Scuola del Santo ("Școala Sfântului"), numită și la Scoletta ("Mica Școală"). În aceasta se află sediul Confreriei Sant’Antonio, fondată în anul 1232, imediat după moartea sfântului.

Clădirea a fost construită în perioada 1427-1431, iar în anul 1504 i s-a adăugat etajul superior.

În prima jumătate a sec. al XVI-lea, sala de la primul etaj a fost decorată cu 18 picturi reprezentând viața și miracolele Sf. Anton. Trei dintre aceste picturi au fost realizate de Tițian: “Sf. Anton face un nou-născut să vorbească cu tatăl său, pentru a dovedi onoarea mamei”, “O femeie înjunghiată de soțul gelos este vindecată în mod miraculos de Sf. Anton” și “Sf. Anton reface piciorul unui tânăr”.