Piazza Maggiore din Bologna

Piazza Maggiore este principala piață din Bologna și coincide cu centrul istoric al orașului. Are 115m lungime și 60m lățime, ceea ce o face una dintre cele mai mari din Europa. Împreună cu piețele alăturate (Piazza del Nettuno și Piazza Re Enzo) și cu zona din imediata apropiere (așa-numitul Quadrilatero) concentrează majoritatea atracțiilor turistice din Bologna, a cafenelelor, restaurantelor și magazinelor.

Piazza Maggiore

În Evul Mediu, în Piazza Maggiore se ținea târgul din Bologna. Astăzi ea reunește unele dintre cele mai frumoase clădiri din oraș. Bolognezii o mai numesc și Piazza Grande ("Piața Mare"). Mulți cred că melodia Piazza Grande a iubitului cantautor italian Lucio Dalla (autorul faimosului cântec Caruso) se referă la Piazza Maggiore. Se pare însă că ar fi vorba despre Piazza Cavour, o altă piață din centrul Bolognei, în apropierea căreia a copilărit artistul.

Il Crescentone

Piazza Maggiore are în centru o platformă din granit alb și roșu, construită în anul 1934. Localnicii o numesc il Crescentone, pentru că amintește de forma tipică a foccaciei bologneze (despre mâncare poți afla mai multe din articolul Ce să mănânci la Bologna). În lunile de vară aici au loc proiecții de filme, în cadrul programului Sotto le stelle del Cinema. 

O superstiție spune că studenții care vor să-și ia licența trebuie să evite să traverseze Piazza Maggiore pe diagonală.

Bazilica San Petronio

Pe latura de sud îți atrage privirea o biserică de mari dimensiuni – este Bazilica San Petronio, cel mai mare și mai important edificiu religios din Bologna (a nu se confunda cu Domul, care se află pe Via dell'Indipendenza). Construcția sa a început în anul 1390 și s-a întins pe o durată de mai bine de 300 de ani. Se spune că bolognezii ar fi vrut-o mai mare chiar decât Bazilica San Pietro din Vatican, dar intervenția papei ar fi pus capăt acestor proiecte ambițioase. În final, biserica a rămas neterminată, iar astăzi are doar o parte din fațadă acoperită cu marmură. Privește portalul principal: este opera sculptorului Jacopo della Quercia, unul dintre cei mai importanți artiști ai Renașterii timpurii, ale cărui lucrări se întâlnesc și în unele orașe din Toscana, regiune aflată în apropiere de Emilia-Romagna.

Palazzo Comunale sau Accursio (Palatul Primăriei)

Pe latura de vest a pieței (latura din dreapta bisericii) se află masivul Palazzo Comunale (Palatul Primăriei), care din anul 1336 adăpostește Primăria din Bologna. Mai este numit și Palazzo d'Accursio (Palatul Accursio), după numele primului proprietar, juristul Accorso da Bagnolo. Vei recunoaște clădirea după Turnul cu ceas, care este unul dintre turnurile din Bologna în care te poți urca pentru a vedea panorama orașului.

Construit în sec. XIII-XV, Palatul Primăriei este rezultatul mai multor modificări făcute de-a lungul timpului.

În nișa de deasupra intrării se află statuia Papei Gregorio al XIII-lea, realizată în anul 1580 de sculptorul bolognez Alessandro Menganti. Papa Gregorio s-a născut la Bologna și este cunoscut pentru faptul că a înlocuit calendarul iulian cu cel gregorian, pe care îl folosim și astăzi. Inscripția de deasupra statuii poate părea puțin ciudată, întrucât pare că se referă la Sf. Petroniu: Divus Petronius Protector et Pater. Explicația acestui fapt se găsește în istoria zbuciumată a orașului. În anul 1796, când trupele franceze ostile, oricărui simbol papal, au intrat în Bologna, locuitorii au mascat statuia astfel încât să pară că este vorba despre patronul orașului, și nu despre un papă: au înlocuit tiara papală cu mitra episcopală și au adăugat deasupra o inscripție cu numele sfântului Petroniu.

În stânga statuii papei se găsește o sculptură din teracotă a Fecioarei cu Pruncul (Madonna di Piazza), operă a lui Niccolò dell'Arca din sec. al XV-lea.

Atunci când nu sunt ocupate, unele săli din interior pot fi vizitate gratuit, iar în unele sunt organizate expoziții. La primul etaj se află Sala d'Ercole (Sala lui Hercule), Sala Rossa (Sala Roșie), Sala degli Anziani (Sala Bătrânilor), Sala Manica Lunga și Sala del Consiglio Comunale (Sala Consiliului Municipal), iar la etajul doi se găsesc Sala Farnese și Capela Farnese.

Demnă de remarcat este și frumoasa scară care urcă la cele două etaje, concepută în sec. al XVI-lea de arhitectul Bramante, pentru a permite accesul triumfal pe cal al oficialilor statului.

La etajul al doilea, palatul găzduiește Colecțiile Municipale de Artă. Tot de acolo (din Sala Farnese) se poate urca în Turnul cu ceas (biletul include și accesul la colecții). 

Palazzo dei Notai (Palatul Notarilor)

Între Palatul Primăriei și Biserica San Petronio se află Palazzo dei Notai (Palatul Notarilor), construit în sec. XIV-XV ca sediu al Societății Notarilor. Pe fațadă încă se mai află stema cu cele trei călimări și trei pene de gâscă.

Palazzo del Podestà

Spre nord (vizavi de biserică) se află frumosul Palazzo del Podestà (fostul palat al guvernatorului). A fost construit în sec. al XIII-lea, dar actualul său aspect renascentist datează din sec. al XV-lea. Deasupra sa se înalță Turnul Arengo, ale cărui clopote sunau pentru a anunța evenimente importante.

Coloanele dinspre Piazza Maggiore sunt împodobite cu mii de tipuri de flori, steme, animale și figuri antropomorfe diferite. Legenda spune că ar exista totuși două flori identice, aflate una lângă cealaltă, doar că...nimeni nu le-a găsit până acum.

Palatul este străbătut de două pasaje care se intersectează chiar sub bolta de sub turn, numită Voltone del Podestà. Aceasta ascunde un efect acustic deosebit - una dintre curiozitățile Bolognei. Dacă două persoane se așază la colțurile opuse (pe diagonală) ale coloanelor care formează spațiul pătrat de dedesubt și șoptesc spre perete, se vor auzi clar una pe cealaltă. În trecut, acest loc avea un scop practic: călugării îi puteau spovedi pe cei bolnavi de lepră sau ciumă fără să fie în pericol de contaminare. Sub aceeași boltă erau spânzurați condamnații, astfel încât să poată fi văzuți cu ușurință dinspre piață.

Palazzo dei Banchi

Spre est (în stânga bisericii) se găsește Palazzo dei Banchi, cea mai "nouă" construcție din Piazza Maggiore, realizată în sec. al XVI-lea pentru a ascunde zona pieței alimentare. În spatele celor cincisprezece arcade ale sale începe animata zonă a Cadrilaterului (il Quadrilatero), cu restaurante, cafenele, magazine și viață de noapte.

Piazza del Nettuno (Piața lui Neptun)

Piazza del Nettuno ("Piața lui Neptun") se află între Via Rizzoli și Piazza Maggiore și își ia numele de la statuia din bronz care tronează în centrul său, împodobind fântâna omonimă.

Fântâna lui Neptun (Fontana del Nettuno)

Fântâna lui Neptun (Fontana del Nettuno) a fost construită în anul 1566 de sculptorul Giambologna (autor și al unor opere din Piazza della Signoria din Florența), în colaborare cu arhitectul Tommaso Laureti, originar din Sicilia.

Statuia, comandată de un cardinal, ar fi trebuit să simbolizeze chiar puterea papei Papei Pius al IV-lea: așa cum zeul mării domina apele, și papa domina lumea. Nudul prea masculin al lui Neptun și senzualitatea nereidelor din ai căror sâni țâșnea apă au reușit însă să stârnească dezaprobarea mai-marilor vremii.

Legenda spune că Giambologna ar fi vrut ca părțile intime ale lui Neptun să fie mai mari, astfel încât proporțiile să se potrivească cu dimensiunile statuii, însă biserica s-ar fi opus. În semn de răzbunare, sculptorul ar fi poziționat degetul mare al mâinii stângi a lui Neptun în așa fel încât, privind statuia dintr-un anumit unghi, să pară...cu totul altceva. De aceea vei vedea astăzi mulți turiști încercând să-l fotografieze pe Neptun din spate, dinspre partea dreaptă, acolo unde în pavajul pieței, înainte de a începe scările Bibliotecii Salaborsa, există o piatră de culoare mai întunecată, numită pietra della vergogna ("piatra rușinii").

Fântâna nu a fost scutită nici de alte "peripeții" – deși scopul său era unul decorativ, bolognezii s-au grăbit să o folosească în alte feluri: negustorii din târgul care se ținea în Piazza Maggiore își spălau în ea mărfurile, spălătoresele spălau hainele, ba unii s-au gândit să o folosească și pe post de...pisoar. Ca să oprească toate aceste abuzuri, în anul 1603 autoritățile au construit un gard în jurul fântânii. Gardul a fost scos abia trei sute de ani mai târziu, la sfârșitul sec. al XIX-lea.

Din cauza dimensiunilor statuii (are 3,2 m înălțime), localnicii au poreclit-o il Gigante sau il Zigànt, în dialectul bolognez ("Gigantul").

La picioarele lui Neptun, patru îngerași simbolizează fluviile continentelor cunoscute pe atunci: Gange, Nil, Amazon și Dunărea (în mod similar cu Fântâna celor patru fluvii din Piazza Navona din Roma, unde râurile sunt reprezentate de patru bărbați). Pe soclul din marmură de Verona sunt reprezentate câteva steme papale.

Superstițiile nu l-au ocolit nici pe Neptun: ca să se asigure că vor lua un examen, studenții dau de două ori turul statuii, în sens opus acelor de ceasornic. Se spune că la fel ar fi făcut și sculptorul Giambologna, în jurul bazei fântânii, pentru a-și căuta inspirația atunci când a aflat câ el va fi cel care va realiza statuia.

Și încă o curiozitate: conform legendei, sigla firmei Maserati ar fi fost inspirată chiar de tridentul lui Neptun din Bologna.

Biblioteca Salaborsa

În dreapta statuii (cum privești din spate) se află Biblioteca Salaborsa, atașată Palatului Primăriei. Se numește așa pentru că în perioada 1880-1990 a adăpostit Bursa din Bologna. Frumoasa curte interioară (Piazza Coperta) este astăzi dedicată lui Umberto Eco, iar la etajul superior, de jur împrejur, se află o bibliotecă multimedia foarte frecventată de localnici. Sub această clădire se găsesc ruinele Bolognei antice.

Pe peretele Bibliotecii, în stânga intrării, vei remarca mai multe panouri cu fotografii – sunt imaginile celor peste 2000 de tineri căzuți în lupta pentru eliberarea Bolognei de sub ocupația fascistă. Acesta era locul în care naziștii obișnuiau să-i împuște în public pe cei care li se opuneau. După 21 aprilie 1945, când orașul a fost eliberat, rudele au început să atârne în același loc fotografiile morților dragi.

Palatul Re Enzo (Palazzo Re Enzo)

În stânga lui Neptun se află Palatul Re Enzo (Palazzo Re Enzo), cunoscut și drept Palazzo Nuovo ("Palatul Nou"), pentru că a fost adăugat în sec. al XIII-lea Palatului del Podestà. Numele actual se referă la nefericitul rege al Sardiniei, capturat în urma unei bătălii cu Bologna și întemnițat în palat timp de 23 de ani, până la moartea sa din anul 1272.

În mica capelă din curtea interioară primeau ultima împărtășanie deținuții care urmau să fie executați în Piazza Maggiore.

În sălile Palatului Re Enzo se organizează astăzi conferințe și diferite evenimente. 

Frumosul felinar în stil Liberty de pe colțul său stâng, dinspre Via Rizzoli, are o poveste mai specială. Realizat în anul 1920, mai este numit și Lampione dei neonati ("Felinarul nou-născuților"). Până în urmă cu câțiva ani, era conectat la maternitățile din Bologna și clipea timp de trei secunde de fiecare dată când era înregistrată o nouă naștere.

În colțul opus, între Piazza del Re Enzo și Via Rizzoli, se ridică Turnul Lambertini, construit în sec. al XII-lea, al cărui acoperiș este rezultatul unei restaurări de la începutul sec. al XX-lea.