1. Home
2. Veneto
3. Venetia

Giudecca, insula artiștilor din Veneția

Aflată către sud, dincolo de canalul cu același nume, Giudecca este insula cea mai apropiată de Veneția și este inclusă, din punct de vedere administrativ, în cartierul Dorsoduro. Este mai curând o zonă rezidențială, formată din opt insule mai mici, iar atmosfera sa este cât se poate de neturistică. Poate că nu este cea mai atractivă dintre insulele lagunei venețiene (nu poate concura de exemplu cu mult mai faimoasele Murano, Burano sau Torcello), dar merită o vizită, în special dacă nu ești pentru prima dată în city break la Veneția, îți dorești mai multă liniște și vrei să descoperi și fațetele sale mai necunoscute și mai puțin comerciale. În ultimii ani, Giudecca a atras tot mai mulți artiști, care și-au mutat locuințele și atelierele pe insulă.

Poți vizita cam tot ceea ce e de vizitat în 2-3 ore, așa că îți sugerăm să combini Giudecca cu o vizită la insula San Giorgio Maggiore, care se află foarte aproape.

Cum ajungi pe insulă?

Pentru a ajunge pe insula Giudecca, poți lua linia 4.1, linia 4.2 sau linia 2 de vaporetto. Biletul costă 9,5 EUR (valabil 75 minute), iar abonamentul pentru o zi este 25 EUR - dacă vei face deci mai mult de două călătorii (în afara intervalului de 75 minute) este convenabil să-ți cumperi direct un abonament (vezi și articolul despre transportul în Veneția).

Mai departe, ca să treci din Giudecca în insula San Giorgio Maggiore, va trebui să iei vaporetto nr. 2.

Cumpără bilet sau abonament de vaporetto

De unde vine numele de Giudecca?

Nu se știe cu exactitate care este originea numelui insulei Giudecca (în trecut, datorită formei sale alungite, se numea Spinalonga). 

După o ipoteză, provine de la cuvântul zudegà ("judecat", în dialectul venețian), care se referă la câteva familii ce fuseseră judecate pentru conspirație prin sec. al IX-lea și trimise să trăiască în exil în aceste locuri. 

După o altă teorie, provine de la faptul că pe insulă s-a stabilit în sec. al XIV-lea o comunitate ebraică (termenul giudecca desemnează, în special în sudul Italiei, o așezare evreiască). Istoria evreilor în Veneția este foarte veche - vezi și articolul despre ghetoul venețian.

În final, alții asociază numele insulei cu tăbăcarii de piele, care foloseau în activitatea lor unele substanțe vegetale extrase din arbuști și tufișuri, care se numeau zuèc sau zueccam în Veneto și în Trentino (regiunea italiană alăturată).

Oricum ar fi, cert este că Giudecca a devenit mai târziu un loc de agrement pentru nobili, care și-au construit aici palate și grădini. După căderea Republicii, în sec. al XIX-lea, pe insulă s-au instalat mai multe fabrici, iar la începutul sec. al XX-lea a devenit un loc preferat de artiști. Printre cei care s-au mutat pe insula Giudecca a fost și arhitectul austriac Hundertwasser. Vocația artistică continuă și astăzi, când fostele spații industriale au fost reconvertite și transformate în locuri destinate artei. 

Ce poți vedea pe insula Giudecca?

Îți propunem să cobori la stația de la Sacca Fisola și să începi vizita de acolo.

Sacca Fisola

Sacca Fisola este o mică insulă artificială, separată de Giudecca. Este o zonă liniștită și mai nouă, cu un cartier de case construit în anii '60 și cu un centru sportiv cu piscină și terenuri de tenis. Pe scurt, este un loc în care poți observa crâmpeie din viața normală a venețienilor.

Spre est se află o insulă mai mică - Sacca San Biagio - unde, până în anul 1984, s-a aflat un incinerator, iar către vest, Sacca Fisola este conectată cu insula Giudecca prin podul Lavraneri.

Hotelul Hilton Molino Stucky

Imediat ce ai traversat podul Lavraneri, vei avea în stânga Hotelul Molino Stucky, pe care în mod sigur l-ai zărit deja de la depărtare, atunci când ai traversat canalul cu vaporetto.

Impunătoarea clădire neogotică, de proporții neobișnuite pentru Veneția, a fost proiectată în anul 1895, de un arhitect din Hanovra. Era de fapt o moară de grâne, construită pentru contele elvețian Giovanni Stucky chiar pe malul apei, pentru a putea asigura transportul rapid al cerealelor. Era perioada în care tot mai multe fabrici se mutau pe insula Giudecca, care oferea spațiu potrivit dezvoltării industriale. Clădirea, destul de controversată în epocă, a primit autorizația de construire abia după ce Stucky a amenințat că își va concedia toți muncitorii (în număr de circa 1500!).

Moara a funcționat până în anul 1955, când a fost abandonată. În anii recenți a fost transformată în hotel și centru de congrese. 

Dacă vrei să te bucuri de o priveliște superbă a Veneției, te poți răsfăța cu un cocktail la Skyline Rooftop Bar, barul aflat la etajul 8 al hotelului.

Fosta berărie Dreher

Odată ajuns la Fondamenta de le Convertite, vei vedea pe stânga un complex din cărămidă, cu un turn. Este fosta berărie Dreher, construită la sfârșitul sec. al XIX-lea de același arhitect care a proiectat și Moara Stucky. În prima jumătate a sec. al XX-lea, fabrica a produs bere și lichioruri, iar după ce producția a fost mutată în alt loc, spațiile industriale au fost reconvertite în studiouri și ateliere pentru artiști. Din anul 2011 își are sediul aici Spazio Punch, o organizație non-profit, care se ocupă de evenimente culturale, întâlniri și expoziții.

Penitenciarul de femei

Pe partea dreaptă, dincolo de Fondamenta de le Convertite, în spațiile unei foste mânăstiri, se află una dintre puținele închisori pentru femei din Italia. De aici își ia numele și strada - în mânăstire stăteau inițial fostele prostituate (convertite), iar mai târziu, în sec. al XIX-lea, sub ocupația austriacă, femeile condamnate. În ultimii ani, Cooperativa Rio Terà dei Pensieri a pus în practică un proiect de reconvertire și reabilitare profesională a deținutelor, care prepară produse cosmetice, croiesc haine și cultivă fructe și legume (pe care le vând chiar ele) în fostele grădini ale mânăstirii.

Biserica Sf. Cosma și Damian

Mergând înainte, pe Fondamenta de le Convertite, vei ajunge la fosta biserică a Sfinților Cosma și Damian (Chiesa dei Santi Cosma e Damiano). Aceasta a făcut parte dintr-un complex mânăstiresc construit spre sfârșitul sec. al XV-lea de stareța unei alte mânăstiri din insula Murano. Multe dintre cele care veneau aici proveneau din familii nobile și bogate, astfel că mânăstirea s-a extins și s-a îmbogățit cu opere de artă. Biserica, ridicată la începutul sec. al XVI-lea, a fost decorată de unii dintre cei mai importanți artiști ai vremii. 

Majoritatea operelor de artă s-au pierdut odată cu intrarea Veneției sub stăpânirea lui Napoleon, iar fostul complex mânăstiresc a fost transformat mai întâi în cazarmă, apoi în spital, fabrică de sare și, din anul 1886, fabrică de țesături pentru societatea Herion. În anii 1990, complexul a trecut în proprietatea Primăriei din Veneția, care l-a restaurat și l-a transformat în locuințe sociale, ateliere pentru artiști și patru mari săli cu spații pentru birouri și servicii.

Fondamenta della Giudecca

Cotind spre stânga, vei ajunge din nou la Canalul Giudecca. Promenada care merge de-a lungul său poartă numele general de Fondamenta della Giudecca, dar este alcătuită din mai multe părți. Se succed astfel Fondamenta San Biagio (în fața Hotelului Hilton și pe următoarea insuliță), Fondamenta del Rio Sant'Eufemia, Fondamenta Ponte Piccolo, Fondamenta San Giacomo, Fondamenta Croce și Fondamenta Zitelle.

Plimbându-te pe promenadă, vei putea admira pe malul opus Veneția, cu cartierele Dorsoduro și San Marco.

Biserica Sant'Eufemia

Chiar pe mal, pe Fondamenta del Rio Sant'Eufemia, este Biserica Sant'Eufemia. A fost construită în stil veneto-bizantin în sec. al IX-lea și modificată de câteva ori de-a lungul timpului, în special în secolele XIV și XVIII.

Coloanele porticului datează din sec. al XVI-lea și au aparținut Bisericii San Biagio e Cataldo, demolată atunci când s-a construit Moara Stucky.

Biserica păstrează turnul clopotniță în stil romanic, iar în interior merită să vezi "San Rocco și îngerul" de Bartolomeo Vivarini (1480) și sculptura din marmură "Fecioara cu Hristos pe genunchi" de Gianmaria Morlaiter (sec. al XVIII-lea).

Bazilica Santissimo Redentore

Continuând pe promenadă, vei ajunge la Bazilica Mântuitorului (Basilica del Santissimo Redentore), cel mai faimos obiectiv din insula Giudecca. Decizia de a o construi a fost luată în anul 1577, de către Senatul Republicii, care onora astfel o promisiune făcută în timpul cumplitei epidemii de ciumă care lovise Veneția în anul 1575.

Proiectul a fost realizat de faimosul arhitect Palladio, originar din Padova. Acesta a murit însă în anul 1580, înainte de terminarea bisericii, care a fost finalizată în anul 1592 de Antonio da Ponte (acesta din urmă este cel care a construit Podul Rialto și a realizat și câteva lucrări de refacere la Palatul Dogilor).

Biserica Santissimo Redentore este un important exemplu al Renașterii și poartă amprenta stilului palladian. Statuile care încadrează portalul de intrare îi reprezintă pe Sf. Marcu și pe Sf. Francisc din Assisi. Mai sus, pe laterale, sunt alte două statui, ale sfinților Lorenzo Giustiniani și Antonio de Padova, iar în partea cea mai de sus este reprezentată Credința, flancată de doi îngeri.

Interiorul este simplu, în ton cu regulile călugărilor cappuccini, cărora le era destinată biserica. Se păstrează câteva opere valoroase ale lui Veronese, Tintoretto și Francesco Bassano.

În sacristie, pe lângă moaște și panoul de altar pictat de Veronese ("Botezul lui Hristos", 1560), se află și o colecție de busturi din ceară realizate în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Unsprezece dintre ele reprezintă călugări din ordinul cappuccinilor care au fost sanctificați. Un alt bust îl reprezintă pe Sf. Francisc din Assisi, fondatorul ordinului franciscan, căruia îi aparțin și călugării cappuccini.

În fiecare al treilea week-end din luna iulie, biserica este în centrul celei mai iubite sărbători a venețienilor, numită Festa del Redentore, care comemorează sfârșitul epidemiei de ciumă din anul 1577. Cu această ocazie, peste canalul Giudecca se construiește un pod votiv plutitor, care permite traversarea directă de la Zattere la bazilică, iar în noaptea de sâmbătă are loc un impresionant foc de artificii. O sărbătoare venețiană importantă, cu semnificație similară, are loc și la Bazilica della Salute, în data de 21 noiembrie.

Giardino del Redentore

În spatele Bisericii Redentore se află o grădină ascunsă, care se întinde pe o suprafață de peste 2000 mp, până la celălalt capăt al insulei, de unde se vede laguna de sud, cu insulele San Clemente, della Grazia și Sacca Sessola (ocupată în întregime de JW Marriott Venice Resort & SPA). 

Grădina (Giardino del Redentore), care aparține mânăstirii călugărilor cappuccini, a fost restaurată și redeschisă recent, de Venice Gardens Foundation. Pe aleile sale vei găsi măslini, pomi fructiferi, plante mediteraneene și plante medicinale.

Casa dei Tre Oci

Casa dei Tre Oci înseamnă, în dialectul venețian, "Casa cu trei ochi" (cu referire la cele trei mari ferestre ogivale care domină fațada). Este un palat construit chiar pe mal, pe Fondamenta Zitelle, lângă stația de vaporetto Zitelle.

Casa dei Tre Oci a fost construită în stil neo-gotic, între anii 1912 și 1913. Palatul a fost proiectat de pictorul Mario de Maria, originar din Bologna, pentru a-i servi drept reședință și atelier. De Maria era cunoscut în epocă pentru peisajele sale nocturne, multe reprezentând chiar priveliști din Veneția. 

Cele trei mari ferestre îi simbolizează pe pictor, pe soția sa și pe fiul Astolfo. Fereastra mai mică de deasupra, din centrul nivelului următor, o reprezintă pe Silvia, fiica moartă înainte de vreme.

De-a lungul timpului, Casa dei Tre Oci a primit artiști și intelectuali. În prezent, este sediu al Berggruen Institute, găzduind întâlniri și expoziții.

Chiesa delle Zitelle

Chiar lângă Casa dei Tre Oci se găsește Biserica "Prezentarea la templu a Maicii Domnului", ce datează din anul 1588. Este cunoscută mai curând sub numele de Chiesa delle Zitelle, pentru că făcea parte dintr-un complex care cuprindea și un azil destinat fetelor tinere și sărace, care nu aveau zestre (zitelle în limba italiană). În azil, acestea învățau o meserie, astfel încât să se poată întreține singure.

În interiorul bisericii se păstrează câteva opere, cea mai importantă fiind a lui Francesco Bassano (panoul de altar cu "Prezentarea Fecioarei la templu").

Villa Hériot

Villa Hériot se află în partea opusă a insulei Giudecca față de Veneția, către sudul lagunei. Este o clădire frumoasă, construită în anul 1929, în stil neobizantin. A fost ridicată de arhitectul și pictorul Raffaele Mainella pe terenul unei foste fabrici de săpun. Proprietarul - un francez pe nume Hériot - își dorea aici o casă de vacanță. După moartea lui, în anul 1947, soția acestuia a lăsat casa Veneției, cu condiția să fie transformată în școală. Atunci a funcționat o școală elementară, iar astăzi vila este sediul Universității Internaționale de Arte.

Te poți plimba prin grădinile vilei, care sunt o oază de liniște și îți oferă priveliști către sudul lagunei venețiene.

Hotel Cipriani

În capătul de vest al insulei Giudecca se află hotelul Cipriani. A fost construit în anul 1958, de către Giuseppe Cipriani, cel care a fondat faimosul Harry's Bar și a inventat cocktailul Bellini (vezi și articolul Ce să mănânci și să bei în Veneția). 

Hotelul a fost decorat cu cel mai luxos mobilier, cu opere de artă și candelabre din sticlă de Murano, iar în anul 1968 a fost construită o piscină olimpică.

În prezent, hotelul este parte a lanțului Belmond și este este unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Veneția. Restaurantul său deține o stea Michelin, iar în anul 2014 actorul american George Clooney s-a căsătorit aici cu Amal Alamuddin.