19 activități pe care le poți face în Veneția
Te întrebi ce poți face în Veneția? Avem mai multe idei pentru tine. Unele sunt activități potrivite pentru toți, altele sunt destinate mai curând celor cărora le place să exploreze și să descopere micile secrete ale orașelor italiene. Te sfătuim să încerci să faci măcar câteva dintre aceste activități, combinându-le cu vizita la cele mai importante obiective turistice venețiene.
1. Rătăcește pe străzi
O parte din farmecul Veneției este să treci dincolo de zonele foarte turistice și aglomerate, să te pierzi pe străduțele ei înguste, numite calli, să descoperi canale ascunse, piațete liniștite și colțuri încântătoare. Îți propunem, așadar, să mergi fără țintă și fără Google Maps (care de multe ori nici nu îți este de prea mult ajutor, căci între zidurile înalte se întâmplă adesea să rămâi fără semnal) și să te bucuri de plimbarea prin acest oraș special.
2. Admiră apusul
Atunci când ești în locul potrivit, apusul în Veneția îți oferă momente unice. În Piața San Marco, de exemplu, lumina soarelui care apune colorează în nuanțe delicate de roz fațada Bazilicii San Marco. De pe Podul Academiei se vede frumos Bazilica Santa Maria della Salute, iar de pe Fondamenta delle Zattere ai vedere către insula venețiană Giudecca și către tot Bazinul San Marco.
Un loc minunat pentru a privi apusul, pe care ți-l recomandăm și pentru plimbare, este promenada care începe din dreapta Palatului Dogilor, cu Riva degli Schiavoni, Riva Ca’ di Dio, Riva San Biasio și Riva dei Sette Martiri. De acolo se vede cum soarele apune în spatele Bazilicii Santa Maria della Salute, dar și insula San Giorgio Maggiore, îmbrăcată în nuanțe de roșu-portocaliu.
3. Du-te la un concert
Numele lui Vivaldi este asociat cu Veneția. În mai multe locuri din oraș se organizează concerte în care se interpretează "Anotimpurile" sau alte lucrări compuse de Vivaldi sau de muzicieni ai epocii sale.
Experiența este și mai interesantă atunci când asiști la un concert într-o biserică (vezi detalii în articolul despre concerte în Veneția).
4. Fă cumpărături în cel mai frumos supermarket din Italia
Poate că aceasta ți se pare o idee cel puțin ciudată de activitate de făcut în Veneția. De fapt, cumpărăturile sunt doar un pretext (le poți face sau nu) pentru a intra în Despar Teatro, cel mai frumos supermarket din Italia.
Palatul în care se află supermarketul a fost ridicat în anul 1916, în stil neogotic și Liberty. A fost printre primele clădiri din Veneția la care au fost folosite betonul armat și fierul forjat (vezi decorațiile celor patru portaluri de pe fațadă). Tot pe fațadă se găsesc două steme și leul Sf. Marcu. Interiorul este decorat cu fresce care simbolizează "Gloria Italiei" și cu basoreliefuri cu îngerași și buchețele de flori.
Inițial, în clădire a fost un teatru, foarte frecventat în acele vremuri. Mai târziu, s-a transformat în cinematograf, care a funcționat până la sfârșitul anilor 1970. A schimbat apoi mai mulți proprietari și a fost închis, riscând să fie abandonat și să cadă în paragină. Din fericire, în final a avut o soartă mai bună: în anul 2016, palatul a fost restaurat cu atenție, iar amenajarea supermarketului a ținut cont de necesitatea de a se conserva frescele și decorațiunile din interior.
5. Începe-ți ziua în Mercato di Rialto
Agitația de dimineață din piețe își are farmecul său, și cu atât mai mult atunci când este vorba despre istorica piață Rialto. Fie că te duci în Erbarìa (piața de fructe și legume) sau în Pescarìa (piața de pește și fructe de mare, aflată imediat lângă prima, sub arcadele neogotice din Loggia della Pescarìa), vânzătorii și localnicii veniți la cumpărături, alături de turiști, oferă o imagine pitorească și diferită a Veneției.
Mergi dimineața (piața este deschisă de marți până sâmbătă), atunci când tarabele sunt pline ochi cu mărfuri de sezon și vânzătorii își anunță în gura mare cele mai bune produse. Nu ezita să te oprești alături de localnici la unul dintre micile baruri din zonă, pentru o gustare tradițională. Dacă preferi ceva organizat, poți rezerva un tur ghidat cu degustări.
6. Vezi Veneția de sus
Când o privești de sus, Veneția îți oferă o perspectivă diferită. Alege cel puțin un loc din care să te bucuri de vederea panoramică a orașului – poate să fie Campanila San Marco, Turnul cu Ceas, cupola Bazilicii Santa Maria della Salute, Scala Contarini del Bovolo sau turnul Bazilicii San Giorgio, de pe insula cu același nume.
7. Fă o plimbare cu gondola
Ai putea să spui că plimbarea cu gondola este o activitate prea "turistică". Nu uita totuși că gondolele sunt de sute de ani o parte din viața Veneției și unul dintre lucrurile care o caracterizează. Să devii gondolier nu este ușor – trebuie să urmezi școli speciale, să iei examene și să faci cursuri de înot, limbi străine, istorie și artă.
Tarifele oficiale pentru plimbarea cu gondola sunt de 90 EUR în timpul zilei, respectiv 110 EUR în timpul serii. Mai multe agenții îți oferă posibilitatea de a plăti mai puțin, în condițiile în care vei împărți gondola cu alți turiști.
8. Traversează Canal Grande cu traghetto
Traghetti se numesc ambarcațiunile asemănătoare gondolei, un pic mai mari și conduse de doi oameni, care sunt folosite de venețieni pentru a traversa Canal Grande (în condițiile în care pe toată lungimea de circa 4 km a canalului există doar patru poduri).
Așadar, dacă ai nevoie să treci de pe-o parte pe alta a canalului sau, dacă bugetul nu îți permite o plimbare cu gondola, dar ai vrea să-i prinzi un pic gustul, încearcă traversarea cu traghetto. Pentru turiști, prețul unei traversări este de 2 EUR.
Poți lua, de exemplu, traghetto Santa Sofia, pentru a ajunge din cartierul Cannaregio la Piața Rialto sau traghetto Dogana pentru a ajunge de la Bazilica Santa Maria della Salute la Piața San Marco sau invers.
9. Bea o cafea în cea mai veche cafenea din Italia
Cafeneaua Florian din Piața San Marco este o instituție în Veneția. Este cea mai veche cafenea din Italia, iar prin saloanele ei istorice s-au perindat o grămadă de personalități. Ce-i drept, prețurile sunt mai mari decât media din oraș (lucru valabil pentru toate localurile din Piața San Marco). Dacă nu îți permiți o cafea la mesele din piață sau din saloane, nu uita că există și posibilitatea de a comanda ceva direct la bar. De fapt, venețienii așa fac, iar prețurile sunt cam de două ori mai mici și, în plus, poți sări și cozile care se formează de obicei la intrarea în cafenea.
10. Fă un tur de bàcari
Bàcari sunt localurile care vând cicchetti, elementul de bază al mâncării tradiționale venețiene – feliuțe de pâine, pe care sunt așezate tot felul de gustărele. Locurile sunt mici, au doar câteva mese, iar obiceiul este să mănânci în picioare, direct la tejghea sau chiar în fața barului, lângă un pahar cu vin sau un spritz (încearcă Select, care este spritzul venețian).
Un tur pe la aceste localuri tradiționale nu este doar o experiență gastronomică, ci și una culturală, care te face să intri în contact cu atmosfera tipic venețiană. Nu ezita așadar să alegi bàcari în locul restaurantelor turistice care încearcă să te atragă cu meniu fix și ieftin și în care mâncarea este proastă și nu are de-a face cu orașul în care te afli, iar de multe ori nici măcar cu Italia (vezi și sfaturile noastre pentru călătoria în Veneția).
Dacă ești adeptul activităților organizate, poți încerca și un tur ghidat, cu degustări pe la mai multe bàcari.
11. Fă o excursie la insule
Insulele din laguna venețiană către care se organizează cele mai multe excursii sunt Murano (renumită pentru fabricarea sticlei), Burano (faimoasă pentru casele colorate și pentru arta dantelei) și Torcello (micuță, cu o atmosferă liniștită). Poți ajunge la ele fie pe cont propriu, cu vaporașul (cu avantajul că îți vei face singur programul și dezavantajul că, adesea, vaporașele sunt atât de aglomerate încât nu te poți urca în primul care vine) sau cu o excursie organizată (este mai comod, dar depinzi de programul organizatorului). Mai multe detalii găsești în articolul Excursie la insulele Murano, Burano și Torcello.
Foarte ușor și rapid poți ajunge la insula San Giorgio Maggiore și la insula San Michele (pe care se află cimitirul Veneției, în care sunt înmormântate personalități faimoase).
12. Răsfoiește cărțile la Librăria Acqua Alta
Mult timp a fost unul dintre locurile ascunse ale Veneției. Acum, după ce a devenit faimoasă pe rețelele sociale, iar BBC a enumerat-o printre cele mai frumoase librării din lume, turiștii fac coadă la intrare. Este vorba despre Acqua Alta, o librărie în care cărțile sunt stivuite, într-o dezordine fermecătoare, pe rafturi, etajere, în gondole sau căzi de baie. Pisicile care moțăie ici și colo adaugă o notă de pitoresc locului.
În interior, o scară formată din enciclopedii vechi, distruse chiar de acqua alta, de la care librăria își ia numele, pare să fie atracția principală pentru selfie-uri.
Nu te limita doar la a fotografia librăria, așa cum fac cei mai multi turiști. Cumpără o carte – un ghid turistic sau o carte despre Veneția (sunt și multe cărți în engleză) – va fi o amintire frumoasă de călătorie și sigur este mai autentică decât suvenirele făcute prin țări asiatice care inundă orașul.
Dacă ești pasionat de cărți, dar nu neapărat și de îmbulzeala turiștilor, încearcă și Libreria Toletta. Fondată în anul 1933, este cea mai veche librărie din Veneția care încă funcționeaza.
13. Fotografiază casa înconjurată de apă
Nu departe de Librăria Acqua Alta, în același cartier Castello, se află încă o curiozitate – o casă care este înconjurată de apă din trei părți, una dintre puținele din Veneția care oferă această priveliște. Pentru a ajunge în punctul din care o poți fotografia, mergi pe Calle Bragadin o del Pinelli până când ajungi la un mic pod, numit Ponte dei Conzafelzi.
Casa înconjurată de ape se numește Palazzo Tetta, iar locurile din fața ei apar în filmele Mission Impossibile – Dead Reckoning și A Haunting in Venice.
14. Caută cea mai îngustă stradă din Veneția
Veneția are o grămadă de străduțe înguste, pe care cu greu pot trece două persoane în același timp. Cea mai îngustă dintre ele se află în cartierul Cannaregio și poartă numele de Calle Varisco. Lățimea sa abia atinge 53 cm în partea cea mai îngustă, marcată de o coloană la intrare, spre dreapta.
15. Plimbă-te prin ghetoul evreiesc
Deși denumirea nu are o rezonanță plăcută, fostul ghetou evreiesc al Veneției (în cartierul Cannaregio) este astăzi o zonă plină de viață, cu baruri, restaurante, dar și multe mărturii ale prezenței istorice a evreilor în orașul lagunar. Comunitatea evreiască numără în prezent circa 500 de persoane și are o prezență culturală activă.
Instituit oficial în anul 1516, ghetoul venețian a fost primul loc din Italia în care evreii au fost constrânși să trăiască după anumite restricții, într-o zonă separată. Până atunci, cei mai mulți locuiau pe lângă Mestre și li se permitea să stea în Veneția doar o perioadă de maxim 15 zile consecutive, în care puteau practica activități comerciale în Piața Rialto. Nu aveau dreptul să fie membri ai unei corporații și nici să posede proprietăți imobiliare. Situația s-a schimbat la începutul sec. al XVI-lea când, confruntându-se cu dificultăți economice, statul venețian a primit evreii în locuințele din centrul istoric, în schimbul plății unor taxe. Din cauza protestelor care apăruseră, în special în rândul călugărilor, și pentru că era nevoie de aportul economic al acestora, s-a propus ca evreii să continue să trăiască în oraș, dar într-o zonă separată. Astfel, circa 700 de evrei de origine italiană, germană și levantină au fost mutați pe o bucată de pământ înconjurată din toate părțile de canale și de ziduri înalte, ale căror unice două porți erau închise și bine păzite de seara până dimineața. Plăteau chirii mai mari și erau obligați să poarte pe cap o beretă galbenă, pentru a fi recunoscuți – excepție făceau doar câțiva medici și bancheri. Această zonă în care au fost închiși pentru prima dată evreii poartă numele de Ghetto Nuovo ("Ghetoul Nou").
Chiar cuvântul "ghetou", folosit astăzi în toată lumea, derivă din termenul dialectal venețian ghèto, care desemna inițial locul în care se găseau în perioada medievală turnătoriile de metal. Astfel, în ciuda denumirii, Ghetoul Nou este de fapt cea mai veche zonă în care au fost izolați evreii, în anul 1516 (dar unde erau turnătoriile noi), iar Ghetoul Vechi este zona adiacentă (a vechilor turnătorii), în care au fost mutate puțin mai târziu, atunci când spațiul nu mai ajungea, și alte familii de evrei.
Astăzi există trei poduri de acces în Ghetoul Nou, dar în vechime erau doar două – cel de pe Rio della Misericordia nu exista. În zidurile a două case dinspre Ghetoul Vechi se mai pot vedea găurile în care se găseau cândva balamalele porților ce erau închise atunci când venea seara.
Odată ajuns în Campo del Ghetto Nuovo (piața din Ghetoul Nou), cel mai probabil te va frapa înălțimea clădirilor, care par niște blocuri. Este singurul loc din Veneția în care vei găsi construcții cu atâtea etaje. Clădirile au fost înălțate odată cu creșterea populației și cu nevoia tot mai mare de spațiu. Pentru a reduce greutatea construcției, pereții externi erau destul de subțiri, cei interiori erau din lemn, iar înălțimea etajelor era mică, abia depășind 2m. Din același motiv al economiei de spațiu interior, scările de acces se construiau la exteriorul clădirilor. Erau din lemn, fără trepte și fără balustrade, ca niște rampe care urcau până sus. E greu să-ți imaginezi astăzi niște oameni urcând și coborând pe o asemenea scară. Nu întâmplător, au fost poreclite scale matte ("scări nebune").
La parter se aflau magazinele și casele de amanet, care își luau numele de la culoarea chitanțelor pe care le dădeau clienților – roșie, verde sau neagră. Ultimele documente care vorbesc despre aceste case de amanet, care funcționau ca un fel de bănci, datează din anul 1797. Locul în care se afla Banco Rosso (uită-te după arcadele din cărămidă) a fost restaurat și transformat într-un mic muzeu.
În Ghetoul Nou se găsesc Muzeul Ebraic și trei sinagogi (numite și scuole - "școli”), pe care îți va fi greu să le identifici din exterior: Sinagoga Italiană, Marea Sinagogă Germană și Sinagoga Canton.
Pe unul dintre ziduri vei observa șapte tăblițe din bronz. Acestea constituie un monument realizat în anul 1980 de artistul lituanian Arbit Blatas, în amintirea celor care au fost deportați de către naziști.
În imediata apropiere, în Ghetoul Vechi, se află Sinagoga Spaniolă și Sinagoga Levantină. Pe jos, în anumite locuri, încastrate în paviment, sunt (ca și în alte orașe ale Europei), mici plăcuțe pătrate, care amintesc numele celor care locuiau în aceste case și care au fost deportați în diferite lagăre de concentrare.
16. Vezi în timp real câți locuitori mai are Veneția
Foarte aproape de Podul Rialto, în Campo San Bartomoleo, se află farmacia Morelli alla Madonna. Este o farmacie veche, ale cărei începuturi datează din sec. al XVI-lea. Nu de aceea ți-o sugerăm însă aici, ci pentru panoul din vitrină, unde poți vedea în timp real numărul locuitorilor din centrul istoric al Veneției.
Ca să-ți faci o idee despre tendința de depopulare, în anul 1951 populația era de circa 175.000 de locuitori, iar astăzi a scăzut sub 50.000.
17. Caută "capul de aur"
În aceeași zonă mai poți găsi încă unul dintre multele "secrete" ale Veneției. Pe Salizzada Pio X (strada cu tarabe pe mijloc, care merge în continuarea Podului Rialto pe malul opus Pieței Rialto) se află testa d'oro ("capul de aur"). Ca să îl vezi, va trebui să te uiți spre stânga sus, cum vii dinspre pod. Este o sculptură din bronz aurit a unui cap de om cu o cunună de lauri, care atârnă de un element din fier, în fața unei ferestruici cu obloane din lemn. Capul este de fapt vechea emblemă a spițeriei Alla Testa d'Oro ("La capul de aur") și făcea farmacia ușor de recunoscut în timpurile în care nu mulți știau să citească.
Pe zidul de sub fereastră, dacă te uiți cu atenție, poți întrezări un fragment de text. Acesta face referire la Theriaca Andromachi, un fel de panaceu universal, despre care se credea că vindecă toate bolile și care era specialitatea acestei farmacii încă din anul 1603. Spre deosebire de celelalte spițerii din Veneția, care puteau produce leacul doar o dată pe an, spițeria Alla Testa d'Oro avea permisiunea de a-l fabrica de trei ori pe an, devreme ce era considerat cel mai bun din oraș.
În trecut, remediile medicinale produse în Veneția erau faimoase în toate lumea. Erau realizate cu cele mai exotice și mai scumpe ingrediente, pe care spițerii venețieni și le puteau procura la preț accesibil, datorită comerțului înfloritor al orașului lagunar în Orient. Astfel, farmaciștii deveniseră persoane foarte apreciate, a căror meserie era considerată nobilă și care se puteau chiar căsători cu femei din clasele superioare. Numărul farmaciilor din oraș care își produceau și vindeau singure remediile crescuse atât de mult (la un moment dat ajunsese la 90), încât în anul 1616 statul venețian a dat o lege prin care se reglementa distanța dintre farmacii, care trebuia să fie de minim 35m.
Revenind la faimoasa poțiune "miraculoasă" Theriaca Andromachi, legenda spune că cel care ar fi preparat-o pentru prima dată ar fi fost Mitridate, rege al Pontului, în anul 65 î.Hr., inspirat fiind de poezia Ta Theriaca a unui medic grec care trăise cu un secol în urmă. Rețeta, ce conținea 46 de ingrediente, a fost completată de Andromachus, medicul lui Nero, cu încă 25 de elemente, fiind mai târziu preluată și adaptată și de alți medici, până a ajuns să se răspândească în marile orașe ale Europei. Componența leacului îți va părea astăzi cel puțin amuzantă: printre ingrediente se numărau praful de viperă obținut din vipere adevărate (se considera că avea puterea de a reîntineri și tonifica pielea), opiul, praful din testicule de cerb și cornul de...unicorn (în realitate, de narval). În sec. al XVII-lea, Veneția devenise recunoscută pentru fabricarea acestui medicament, pe care îl exporta nu doar în Europa, ci și în afara sa. Mai puțin de jumătate din farmaciile existente în oraș aveau autorizația să îl producă – majoritatea o singură dată pe an, iar câteva dintre ele, printre care și farmacia Alla Testa d'Oro, de trei ori pe an. Producția era strict controlată și reglementată: toate ingredientele (inclusiv viperele ținute în cuști) trebuiau expuse în fața publicului timp de minim trei zile, după care farmaciștii preparau leacul direct în stradă, în mari cazane din bronz.
Theriaca a dispărut în sec. al XIX-lea, dar în Veneția se mai păstrează încă urmele sale – una dintre ele este această inscripție aflată sub capul aurit, emblema vechii farmacii Alla Testa d’Oro. Dacă ești curios să vezi și altele, du-te în Campo Santo Stefano. Acolo, în pavajul din fața clădirii aflate la intersecția cu Calle del Spezier, se găsesc niște urme circulare – este locul în care s-au aflat cândva cazanele în care se prepara Theriaca. Iar în fața farmaciei Alle Due Colonne, tot în pavaj, se găsește o altă gaură unde se punea vasul în care se pisau ingredientele.
18. Descoperă superstițiile venețiene
În Veneția, ca și în alte orașe italiene, există câteva locuri înconjurate de superstiții, precum și anumite gesturi despre care se spune că aduc noroc sau ghinion.
San Canciano (sau San Canzian, așa cum îl numesc venețienii) este unul dintre podurile Veneției cu o poveste macabră. De cele două cârlige pe care le vezi pe zidul casei de lângă pod erau atârnate în trecut sferturi din cadavrele celor condamnați la moarte (alte două cârlige, care existau în alt loc, s-au pierdut). Astăzi, se spune că dacă atingi aceste cârlige din fier, vei avea noroc și, nu de puține ori, vei vedea venețienii făcând acest lucru.
În Campo dei Mori, foarte aproape de Biserica Madonna dell'Orto (în care se află mormântul lui Tintoretto și mai multe opere ale sale), trei statui misterioase sunt încastrate în zidurile unui vechi corp de fabrică. O a patra statuie se găsește pe Fondamenta dei Mori, chiar lângă casa pictorului. Cele trei statui dinspre piață înfățișează trei frați dintr-o familie de negustori, care s-au mutat în Veneția în anul 1113, venind din Moreea (numele sub care era cunoscut Peloponezul în Evul Mediu). Și-au luat numele de Mastelli, dar lumea le-a spus mori ("mauri"), denumire sub care au rămas cunoscute aceste locuri. Numele celor trei frați sunt Antonio Rioba, Sandi și Afani, iar a patra statuie, cu identitate necunoscută, este numită el Moro Mambrun.
Cea mai faimoasă este statuia lui Sior Antonio Rioba, statuie care în sec. al XIX-lea și-a pierdut nasul, ce a fost înlocuit cu o bucată din fier. De atunci, s-a născut superstiția că, dacă îi atingi nasul lui Sior Rioba, vei avea noroc în afaceri și vei deveni bogat. Numele de Rioba provine de la inscripția rioba din partea stângă, de pe încărcătura pe care o poartă în spate. De fapt, cuvântul continuă pe partea opusă, dar ultima parte (rbaro) este mult mai puțin vizibilă. Probabil inscripția riobarbaro se referea inițial la rubarba pe care o căra în spate. În trecut, statuia a fost și obiect de farse pentru hamalii care abia își începeau activitatea – acestora li se dădeau încărcături foarte grele, ce trebuiau înmânate inexistentului "Sior Antonio Rioba din Campo dei Mori". Mult timp s-a obișnuit și ca oamenii din Veneția să lase pe statuie bilețele anonime, cu texte ironice și satirice.
Într-o noapte din primăvara anului 2010, statuia lui Sior Antonio Rioba a fost decapitată. Poliția și populația s-au mobilizat, iar capul a fost găsit câteva zile mai târziu, iar sculptura a fost reasamblată.
O legendă povestește că cei trei negustori ar fi înșelat o femeie venețiană, care și-a îndreptat atunci rugăciunile către Sfânta Maria Magdalena (după unele tradiții, femeia ar fi fost Maria Magdalena însăși). Aceasta i-a transformat pe cei trei, alături de vânzător, în stane de piatră ce au fost așezate în piață, ca avertisment pentru oamenii necinstiți.
Cei trei frați sunt cei care au construit Palazzo Mastelli, poreclit del Cammello, datorită reliefului de pe fațadă. Relieful, care înfățișează un om cu turban și costum oriental, conducând o cămilă, ar face aluzie la comerțul cu condimente cu care se ocupa familia. După o legendă, un negustor bogat din Orient, părăsit de femeia pe care o iubea, ar fi plecat din orașul său și s-ar fi mutat în acest palat din Veneția. Pentru a fi ușor de găsit, în cazul în care iubita sa s-ar fi răzgândit și ar fi pornit să-l caute, a pus să se sculpteze acest relief pe zidul locuinței sale. Pe fațada aceluiași palat, în dreapta jos, mai poți observa un detaliu interesant: o mică fântână orientală din care, până de curând, puteau bea apă cei care treceau cu barca pe canalul din față.
Veneția este plină de mici pasaje acoperite, numite sotoportego, care fac legătura între străzi și curți. Multe au povești, legende și...superstiții. După tradiția venețiană, dacă vrei să îți găsești rapid dragostea, trebuie să mergi în Sotoportego dei Preti. Acolo, deasupra intrării, dar pe interior, se află o cărămidă în formă de inimă. Se spune că, dacă o atingi, îți vei trăi povestea de iubire în mai puțin de un an.
Legenda povestește că aici trăia un pescar numit Orio. Într-o zi, în timp ce pescuia, a auzit o voce care cerea ajutor. Uimit, a descoperit că în năvod se prinsese o frumoasă sirenă, pe nume Melusina. Cei doi s-au îndrăgostit, dar iubirea lor era umbrită de un blestem: în fiecare sâmbătă, Melusina se transforma în șarpe. Singurul mod de a rupe blestemul era ca sirena să se căsătorească și să devină om. Așa au și făcut și, mai târziu, au avut și trei copii. Peste puțin timp însă, Melusina s-a îmbolnăvit și a murit. Așa cum își dorise, corpul său a fost înapoiat mării. Rămas singur cu trei copii, Orio s-a văzut nevoit să se împartă între muncă și treburile casnice. Totuși, de fiecare dată când se întorcea de la pescuit, găsea casa în perfectă ordine. Într-o zi, venit mai devreme, a găsit în bucătărie un șarpe și l-a ucis. De atunci încolo, nu și-a mai găsit casa curată. A înțeles astfel că șarpele era chiar Melusina, moartă de acum pentru totdeauna, chiar de mâna lui. În amintirea poveștii lor de iubire, în locul în care s-a aflat casa lor a fost așezată o inimă roșie din cărămidă.
Un alt pasaj înconjurat de superstiții este Sotoportego de la Corte Nova, poreclit și "pasajul ciumei". Povestea sa este legată de ciuma din anul 1630, care a omorât aproape 50.000 de locuitori ai Veneției și în urma căreia a fost construită Bazilica Santa Maria della Salute. Se spune că în acele vremuri o fată pe nume Giovanna, care locuia aici, în Corte Nova, a pictat o icoană a Fecioarei cu San Rocco (protectorul celor bolnavi de ciumă), San Sebastiano și San Lorenzo Giustiniani (protectori împotriva epidemiilor). A așezat-o în sotoportego unde, în fiecare zi, locuitorii din Corte Nova veneau să se roage împreună. Ciuma s-a oprit chiar lânga pictură, iar oamenii ce locuiau acolo au fost cruțați. În amintirea acestui eveniment, în pavaj s-a așezat o piatră din marmură roșie de Verona. Se spune că cei care calcă pe ea vor avea noroc, în special dacă sunt studenți.
După altă legendă, piatra a fost colorată în roșu de către ciuma care a căzut, învinsă fiind de Fecioara Maria. De aceea, unii cred fix opusul – cei care calcă peste această piatră vor fi urmăriți de ghinion.
Locuitorii din Corte Nova s-au rugat pentru protecția Fecioarei și în timpul Primului Război Mondial, iar bombardamentele nu au făcut victime în această zonă. Inscripția din luneta de deasupra intrării în pasaj amintește de ajutorul pe care Madonna l-a dat celor de aici, atât în timpul epidemiei de ciumă, cât și în timpul războiului.
Superstițiile nu lipsesc nici din Piața San Marco. Pe un perete dintr-un colț al pieței (cel dinspre Salizada San Moisè, în stânga intrării în Muzeul Correr) se găsește un relief ce prezintă armura unui centurion. Se spune că, dacă îi atingi burta, vei avea noroc. Se pare că mulți obișnuiesc să o facă, căci în acel loc, piatra a devenit netedă.
Pe de altă parte, se crede că nu este bine să treci printre cele două coloane din Piazzetta San Marco, căci acela era locul în care aveau loc execuțiile și îți va purta ghinion.
19. Du-te la plajă
Sunt puțini cei care asociază Veneția cu plaja. Dacă însă ai mai multe zile la dispoziție, este vară și vrei să iei o pauză relaxantă de la vizitat, să știi că poți merge la plajă pe insula Lido, unde ajungi în circa 30min-1 oră (în funcție de ce vaporetto iei). Lido di Venezia (a nu se confunda cu Lido di Jesolo, care este o stațiune aflată nu departe, în partea continentală) are un litoral ce se întinde pe circa 12 km, cuprinzând atât plaje libere, cât și plaje organizate.
